Remediu pentru nervozitate, reumatism și îmbătrânire. Ce este roinița și cum se folosește

Binecunoscută ca un aliat al afecţiunilor sistemului nervos şi o plantă-campion în com­ba­terea tulburărilor cardiovasculare, roiniţa şi-a demonstrat capacitatea ex­tinsă de acţiune şi pe direcţia ame­liorării unor probleme digestive din­tre cele mai des întâlnite, cum ar fi enterocolita. De asemenea, această plantă poate fi utilizată cu succes în combaterea reumatismului și a nervozității.

În plus, roiniţa se poate folosi contra afecţiunilor tiroidei sub formă de infuzie, din care se bea câte un litru pe zi, în trei-patru reprize, în cure de două luni, cu două săptămâni de pauză. În același timp, planta poate fi folosită cu succes ca remediu anti-îmbătrânire.

Roinița potoleşte nervozitatea

Roiniţa este printre cele mai eficiente metode naturiste de eliberare a stresului. Extractul de roiniţă (care poate fi achizi­ţio­nat din magazinele naturiste) poate îm­bu­nătăţi durata şi calitatea somnului pen­tru persoanele care suferă de nervozi­tate şi de insomnie, are efect benefic în caz de nevroze, tulburări emoţionale, stări de agi­taţie accentuată. Studiile au arătat că adulţii afectaţi de tulburări de natură ner­voasă care au urmat cure cu roiniţă au avut ulterior un comportament anxios mult redus şi un somn mai liniştit.

Admi­nistrarea unor doze medii de roiniţă – şase linguriţe cu tinctură pe zi sau patru linguriţe cu pul­bere zilnic – are efecte revigorante, anti­depresive, favorizând gândirea optimistă, amplificând tonusul psihic şi mintal. Aceste rezultate ale testelor sunt considerate foarte încurajatoare, în special din perspec­tiva faptului că planta este un remediu care poate fi folosit în cure de lungă du­rată, fără a da dependenţă. Pentru a ob­ţine tinctura de roiniţă se pun într-un bor­can cu filet 15 linguri cu pulbere de plantă, peste care se adăugă 400 ml alcool ali­mentar de 50 de grade. Se închide borca­nul perfect şi se lasă la macerat vreme de două săptămâni, după care se filtrează, iar tinctura rezultată se pune în sticluţe mici, închise la culoare.

Roinița are acțiune antiseptică şi antiherpetică

Calităţile de antispastic, analgezic, sto­mahic, antiseptic şi antiherpetic ale roiniţei se datorează faptului că frunzele plantei conţin, printre altele, un ulei volatil consti­tuit din flavonoizi, taninuri, principii amare, răşini, pectine, enzime şi mucilagii cu un nivel ridicat de magneziu şi calciu. De alt­fel, roiniţa este recunoscută şi internaţional ca tratament naturist, iar Organizaţia Euro­peană de Cooperare Ştiinţifică pentru Fito­terapie enumeră ca utilizări eficiente în dreptul roiniţei iritabilitatea, neliniştea, tratamentul simptomatic al tulburărilor digestive.

Pentru toate aceste afecţiuni se poate urma o cură cu pulbere de roiniţă, obţinută prin măcinarea cât mai fină, cu râşniţa de cafea, a tulpinilor uscate de plan­tă. Depozitarea pulberii obţinute astfel se face în borcane de sticlă închise erme­tic, ţinute în locuri întunecoase şi reci, pe o perioadă de maximum două săptămâni (uleiurile volatile se evaporă foarte rapid). De regulă, se administrează de trei-patru ori pe zi, câte o jumătate de linguriţă rasă cu pulbere, pe stomacul gol, şi are efecte certe în cazuri de balonare, gaze intesti­nale, vărsături şi colici, ca şi împotriva du­rerilor de cap şi de dinţi. În enterocolită, de exemplu, roiniţa este unul dintre cele mai puternice tratamente.

Planta acţionează împotriva reumatismului

Una dintre direcţiile de acţiune cele mai remarcabile ale roiniţei este reuma­tis­mul, caz în care planta poate fi un re­mediu atât intern, cât şi extern. Mai exact, se poate consuma sub formă de infuzie sau de ulei. Infuzia combinată se prepară astfel: se pun trei-patru linguri cu roiniţă mărunţită la macerat în jumătate de litru de apă, vreme de opt-zece ore, după care se filtrează. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta rămasă se fierbe în altă jumătate de litru de apă, vreme de cinci minute, după care se lasă să se ră­cească şi se filtrează. În final, se amestecă cele două extracte, obţinându-se aproxi­ma­tiv un litru de preparat, care se folo­seşte intern (una-două căni pe zi). Extern se ung articulaţiile afectate de reumatism cu ulei de roiniţă, care se obţine din 15 lin­­guri cu pulbere peste care se adaugă

1/2 litru de ulei de floarea-soarelui sau de măsline. Se lasă la macerat vreme de două săptămâni, într-un recipient închis ermetic, după care se filtrează, iar prepa­ratul re­zul­tat se pune într-o sticlă închisă la cu­loare. Demn de menţionat este faptul că acest ulei se poate folosi şi în ali­mentaţie, pus în salate, cu toate efectele terapeutice incluse.

Panaceu străvechi al reîntineririi

Literatura de specialitate menţio­nează în dreptul roiniţei faptul că planta a fost folosită de călugării be­nedictini, care o considerau un pana­ceu pentru memorie şi reîntinerire. Aceştia făceau o mixtură de roiniţă, astfel: două gălbenuşuri, două linguri cu miere şi două-trei linguriţe cu tinc­tură de roiniţă se amestecă şi se adau­gă o jumătate de linguriţă cu pulbere de busuioc. Preparatul astfel obţinut se consumă pe stomacul gol, diminea­ţa, ca reîntineritor, revigorant şi pen­tru menţinerea bunei funcţio­nări a memoriei.