Binecunoscută ca un aliat al afecţiunilor sistemului nervos şi o plantă-campion în combaterea tulburărilor cardiovasculare, roiniţa şi-a demonstrat capacitatea extinsă de acţiune şi pe direcţia ameliorării unor probleme digestive dintre cele mai des întâlnite, cum ar fi enterocolita. De asemenea, această plantă poate fi utilizată cu succes în combaterea reumatismului și a nervozității.
În plus, roiniţa se poate folosi contra afecţiunilor tiroidei sub formă de infuzie, din care se bea câte un litru pe zi, în trei-patru reprize, în cure de două luni, cu două săptămâni de pauză. În același timp, planta poate fi folosită cu succes ca remediu anti-îmbătrânire.
Roinița potoleşte nervozitatea
Roiniţa este printre cele mai eficiente metode naturiste de eliberare a stresului. Extractul de roiniţă (care poate fi achiziţionat din magazinele naturiste) poate îmbunătăţi durata şi calitatea somnului pentru persoanele care suferă de nervozitate şi de insomnie, are efect benefic în caz de nevroze, tulburări emoţionale, stări de agitaţie accentuată. Studiile au arătat că adulţii afectaţi de tulburări de natură nervoasă care au urmat cure cu roiniţă au avut ulterior un comportament anxios mult redus şi un somn mai liniştit.
Administrarea unor doze medii de roiniţă – şase linguriţe cu tinctură pe zi sau patru linguriţe cu pulbere zilnic – are efecte revigorante, antidepresive, favorizând gândirea optimistă, amplificând tonusul psihic şi mintal. Aceste rezultate ale testelor sunt considerate foarte încurajatoare, în special din perspectiva faptului că planta este un remediu care poate fi folosit în cure de lungă durată, fără a da dependenţă. Pentru a obţine tinctura de roiniţă se pun într-un borcan cu filet 15 linguri cu pulbere de plantă, peste care se adăugă 400 ml alcool alimentar de 50 de grade. Se închide borcanul perfect şi se lasă la macerat vreme de două săptămâni, după care se filtrează, iar tinctura rezultată se pune în sticluţe mici, închise la culoare.
Roinița are acțiune antiseptică şi antiherpetică
Calităţile de antispastic, analgezic, stomahic, antiseptic şi antiherpetic ale roiniţei se datorează faptului că frunzele plantei conţin, printre altele, un ulei volatil constituit din flavonoizi, taninuri, principii amare, răşini, pectine, enzime şi mucilagii cu un nivel ridicat de magneziu şi calciu. De altfel, roiniţa este recunoscută şi internaţional ca tratament naturist, iar Organizaţia Europeană de Cooperare Ştiinţifică pentru Fitoterapie enumeră ca utilizări eficiente în dreptul roiniţei iritabilitatea, neliniştea, tratamentul simptomatic al tulburărilor digestive.
- Cum arăta Corina Caragea la primul jurnal din carieră la Pro TV. Au trecut 17 ani de atunci
- Cum a ajuns Mircea Bravo un vlogger de succes. E surprinzător ce studii are
- Oana Roman se apără după ce a fost acuzată că a cerut produse gratis de la Cristina Bâtlan: „Îmi permit să-i cer ce vreau eu”
- De ce a lipsit Mario Fresh la festivitatea de absolvire a Alexiei Eram. Ce mesaj i-a transmis artistul
- Câștigăm 5.000 de lei cu SuperLiga! Biletul etapei 17
Pentru toate aceste afecţiuni se poate urma o cură cu pulbere de roiniţă, obţinută prin măcinarea cât mai fină, cu râşniţa de cafea, a tulpinilor uscate de plantă. Depozitarea pulberii obţinute astfel se face în borcane de sticlă închise ermetic, ţinute în locuri întunecoase şi reci, pe o perioadă de maximum două săptămâni (uleiurile volatile se evaporă foarte rapid). De regulă, se administrează de trei-patru ori pe zi, câte o jumătate de linguriţă rasă cu pulbere, pe stomacul gol, şi are efecte certe în cazuri de balonare, gaze intestinale, vărsături şi colici, ca şi împotriva durerilor de cap şi de dinţi. În enterocolită, de exemplu, roiniţa este unul dintre cele mai puternice tratamente.
Planta acţionează împotriva reumatismului
Una dintre direcţiile de acţiune cele mai remarcabile ale roiniţei este reumatismul, caz în care planta poate fi un remediu atât intern, cât şi extern. Mai exact, se poate consuma sub formă de infuzie sau de ulei. Infuzia combinată se prepară astfel: se pun trei-patru linguri cu roiniţă mărunţită la macerat în jumătate de litru de apă, vreme de opt-zece ore, după care se filtrează. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta rămasă se fierbe în altă jumătate de litru de apă, vreme de cinci minute, după care se lasă să se răcească şi se filtrează. În final, se amestecă cele două extracte, obţinându-se aproximativ un litru de preparat, care se foloseşte intern (una-două căni pe zi). Extern se ung articulaţiile afectate de reumatism cu ulei de roiniţă, care se obţine din 15 linguri cu pulbere peste care se adaugă
1/2 litru de ulei de floarea-soarelui sau de măsline. Se lasă la macerat vreme de două săptămâni, într-un recipient închis ermetic, după care se filtrează, iar preparatul rezultat se pune într-o sticlă închisă la culoare. Demn de menţionat este faptul că acest ulei se poate folosi şi în alimentaţie, pus în salate, cu toate efectele terapeutice incluse.
Panaceu străvechi al reîntineririi
Literatura de specialitate menţionează în dreptul roiniţei faptul că planta a fost folosită de călugării benedictini, care o considerau un panaceu pentru memorie şi reîntinerire. Aceştia făceau o mixtură de roiniţă, astfel: două gălbenuşuri, două linguri cu miere şi două-trei linguriţe cu tinctură de roiniţă se amestecă şi se adaugă o jumătate de linguriţă cu pulbere de busuioc. Preparatul astfel obţinut se consumă pe stomacul gol, dimineaţa, ca reîntineritor, revigorant şi pentru menţinerea bunei funcţionări a memoriei.