Reacție la afirmațiile președintelui Ucrainei despre România. Președintele ARIP: „Este totalmente greșit. Orice stat are nevoie de mituri fondatoare.” Bucovina, vândută pe cereale EXCLUSIV 

Declarația controversată a președintelui Ucrainei, Volodomir Zelenski, a stârnit numeroase critici. După ce acesta a menţionat în cadrul unui discurs că România a ocupat nordul Bucovinei în 1918, FANATIK a cerut punctul de vedere al conf. univ. dr. habil. Cătălin Negoiță, președintele Asociaţiei Române de Istorie a Presei.

Declarația președintelui Ucrainei este una greșită

„Ceea ce susține președintele Ucrainei este totalmente greșit. Într-adevăr, la 1918, în partea de nord a Bucovinei, ucrainienii erau mai mulți decât românii datorită intensei colonizări pe care o făcuse austriecii.

În niciun caz nu se poate spune că, din punct de vedere istoric, teritoriul are vreo legătură cu Ucraina, pentru că el a făcut parte din Principatul Moldovei până la 1775.”

Președintele ARIP ne-a explicat criteriile care au stat la baza acordului de pace de la Paris. Astfel, în cadrul conferinței respective, împărțirea Bucovinei a ținut cont de două criterii: principiul istoric și cel demografic, etnic.

„Pe principul istoric, evident, teritoriul era al nostru; pe principiul etnic, erau mai mulți ucrainieni în zona aceea, dar erau și foarte multe localități pur românești. Atunci, ucrainienii au încercat să ia toată Bucovina, dar, neputând, le-au spus românilor să împartă teritoriul cu ei în jumătate.”

Cum am ajuns să împărțim Bucovina cu Ucraina

Conf. univ. dr. habil. Cătălin Negoiță ne-a declarat că românii nu au fost de acord, întrucât teritoriul era unul ce a aparținut Principatului Moldovei, iar România era continuatoarea acestui principat.

Profitând de slăbiciunea ucrainienilor, aceștia având conflicte cu polonezii și bolșevicii ruși, când românii au intrat pe teritoriul disputat, ucrainienii au fugit și, cu sprijinul polonezilor, am dobândit teritoriul care face parte azi din România.

„Orice stat nou creat, la fel cum este și cazul Ucrainei, are nevoie de mituri fondatoare. Astfel își fac statui noi, lucruri noi și orice națiune tânără suferă și de un naționalism exacerbat. Lucrul acesta l-au făcut de la început, dar de când au dat legea învățământului, situația s-a înrăutățit vizibil.

Legea respectivă îngrădește dreptul la educație în limba națională, afectându-i și pe românii de acolo”, a mai spus Președintele Asociaţiei Române de Istorie a Presei.

În momentul de față poporul ucrainian există, acest lucru nu poate fi negat. Au și o istorie, chiar dacă istoria lor se leagă de cea a Rusiei extrem de mult, de cea a Poloniei, etc.

În egală măsură au și câteva probleme legate de anumite teritorii care nu le aparțin etnic. Chiar dacă acum ucrainienii sunt majoritari în Bucovina de Nord, acest teritoriu, istoric vorbind, nu a fost al lor niciodată până în ’40 … și ei caută, într-un fel sau altul, să justifice, inclusiv prin afirmații ale oficialilor, faptul că toate aceste teritorii sunt ale lor.

Discursul lui Zelenski nu se axează doar pe România

„Liderul de grup este persoana care păstrează toate valorile grupului respectiv și, prin urmare, trebuie să fie cel mai conservator membru al grupului. Dacă el renunță la miturile fondatoare și conservative ale grupului, nu mai este recunoscut de grup.

Eu am citit tot discursul, la România se referă absolut marginal. El vorbește în primul rând de Polonia, de Transcarpatia, iar Bucovina de Nord este prezentată spre final. Prin urmare, nu a făcut un discurs împotriva românilor, ci a justificat existența fiecărui teritoriu al Ucrainei”, a continuat conf. univ. dr. habil. Cătălin Negoiță.

Pentru a înțelege exact contextul actual, este necesar să cunoaștem istoria teritoriului adus în discuție acum, cu atât mai mult cu cât ne pregătim să celebrăm Mica Unire. Am cerut lămuriri și aici domnului Negoiță, care ne-a explicat, pas cu pas, cum de a ajuns un teritoriu din Principatul Moldovei să fie rupt în două de România și Ucraina.

„Bucovina sau, mai bine spus, Nordul Moldovei, a fost smuls din Principatul Moldovei la 1775, în urma unor tratative rușinoase încheiate între negociatorii habsburgi și cei otomani.

Pur și simplu, negociatorii otomani au fost mituiți și au acceptat desprinderea Nordului Moldovei din trupul principatului, pentru că Bucovina s-a numit așa ceva mai târziu. Bucov înseamnă în limbile slave fag, deci Țara Fagilor era Bucovina și i s-a spus așa după ce teritoriul s-a rupt din principatul Moldovei.

Principele de atunci, Domnul Grigore al III-lea Ghica al Moldovei a protestat împotriva acestei rupturi teritoriale și pentru asta turcii nu l-au iertat și i-a fost tăiat capul.

Prin urmare, de la 1775 și până la 1918 Bucovina a făcut parte din Imperiul Habsburgic, Austriac, apoi Austro-Ungar. Bucovina era supusă direct Curții de la Viena, a avut și statut de Mare Ducat și a avut o oarecare autonomie.

Avea un parlament provincial, o dietă și cel puțin în ultima parte a stăpânirii austriece, în dieta, în parlamentul provincial, care-și avea sediul la Cernăuți, românii erau majoritari și luaseră destule hotărâri în favoarea propriilor conaționali.”

Odată cu începerea Primului Războiul Mondial la 1914, bucovinenii sunt înrolați în armata austro-ungară, ajung pe front și luptă împotriva rușilor, dar câteodată se luptă și cu frații lor basarabeni care erau parte a Imperiului Rus.

De altfel, ne mărturisește preşedintele ARIP, există mai multe scrisori emoționante ale soldaților din tranșee care, în perioadele de acalmie îi auzea pe ceilalți cum vorbeau sau cum cântau la fluier sau cum doinea și rămâneau extrem de surprinși că și ei erau români.

Bucovina, vândută pe cereale

Am vrut să aflăm cum a ajuns Bucovina să fie parte din Ucraina, iar răspunsul a fost unul la care chiar nu ne așteptam.

Conf. univ. dr. habil. Cătălin Negoiță ne-a spus că „pe final de război, Austria era într-o situație critică, era o foamete generalizată, și atunci, austriecii au făcut o nouă negociere rușinoasă și au „vândut” Bucovina ucrainienilor pe o cantitate destul de mare de cereale.”

În acele vremuri, românii au protestat vehement împotriva negocierilor, iar la scurt timp imperiul s-a destrămat. Situația devenise foarte complicată în regiune pentru că înflorise naționalismele de tot felul .

„Erau, pe de o parte, naționaliștii ucrainieni, care visau la o Ucraina foarte mare, care să cuprindă Bucovina și Basarabia, erau polonezii, cehii, ungurii, românii și erau și bolșevicii, care voiau să pună mâna pe toate aceste teritorii”, ne explică președintele ARIP.

„În acest context, la un moment dat s-a pus problema între ucrainieni și români a partajării Bucovinei. La 1775, când Bucovina a fost luată de către austrieci, românii constituia marea majoritate a populației. Între timp în Bucovina au fost făcute mai multe colonizări, în primul rând cu ruteni, care sunt slavi, nefiind extrem de deosebiți de ucrainieni.

Astfel, la 1918, în partea de sud a Bucovinei, cea care este astăzi în România, românii erau majoritari, iar ucrainienii minoritari. În schimb, în partea de nord a Bucovinei ucrainienii erau majoritari românilor. Cu toate acestea, românii plus celelate etnii erau majoritare, iar etniile respective îi sprijineau pe români în lupta împotriva ucrainienilor. Au rezultat foarte multe ciocniri armate, partea ucrainiană a încercat să pună mâna pe Cernăuțiși pe întreaga Bucovina și să-i aresteze pe naționaliștii români”, a concis conf. univ. dr. habil. Cătălin Negoiță.

Ulterior, după ce naționaliștii au cerut sprijinul armatei române, guvernul român a intervenit și a decis să trimită armata pentru a-i alunga pe ucrainieni de la Cernăuți.

La 30 noiembrie Adunarea Națională a Românilor din Bucovina a proclamat unirea pe vecie a acestui teritoriu cu România. Astfel, Bucovina se rupe în două pentru totdeauna, iar în prezent, în zona Bucovinei ucrainiene, azi mai trăiesc acolo în jur de 100.000 de români. De altfel, aceștia se indentifică a fi români și nu moldoveni.