Dicu, despre bătaia luată de Mircea Badea: Când vulcanii noroioși nu tac, rănile trebuie să respire

opiniile fanatik
Andrei Dicu   
în Stiri mondene
05/02/2019, 15:58
Dicu, despre bătaia luată de Mircea Badea: Când vulcanii noroioși nu tac, rănile trebuie să respire

Nu sunt și nu voi fi vreodată fanul lui Mircea Badea și al presei noroioase. Din contră, pe cât am putut, am catapultat grenade în capetele apologeților revărsatului de ură. Cu toate astea, trebuie să ne amintim că orice este dus la extrem dăunează grav sănătății. Chiar și un vin bun sau o dreptate întinsă până în paranoia. O mai știți pe aia cu… cine e fără de păcat să arunce primul piatra?

Mircea Badea este un individ deplorabil și în mod firesc i-aș scrie numele cu litere mici. Totuși, deși nu sunt avocatul diavolului, consider că fluviul reacțiilor apărute împotriva sa, după ce a mâncat bătaie de la un „motociclist”, creează o inundație de derizoriu. Mircea Badea a primit ce merita și probabil că va mai primi și în continuare. Dar este cumplit de lipsit de igienă să te ștergi pe pantofi pe un preș și apoi să aduci carpeta în „sofragerie”, mândrindu-te ore în șir în ce rahat ai călcat.

Vrei să citești acasă, în siguranță, TAIFASURI, revista ta preferată? Abonează te ACUM doar la oficiile Poștei Române! Surprize + CD urile preferate doar pentru ABONAŢII TAIFASURI

Dicu, despre bătaia luată de Mircea Badea: Când vulcanii noroioși nu tac, rănile trebuie să respire

Rănile noastre nu se vindecă prin cuțite aruncate în cefele altora. Fie ele puse pe grătar sau tăvălite în ringul de box… Mircea Badea trebuie luat exact cum este. Sigur, nu poți ignora la infinit agresivitatea, limbajul barbar și mai ales nesimțirea, dar combătându-le cu armele lor riști să te încarci negativ.

Poate că sunt un tip sentimental și pentru că, poate… nu poate, sigur iubesc prea mult ideea de „femeie”, dar caricaturile cu doamna Carmen Brumă, care au devenit deliciul rețelelor de socializare, mi se par de o vulgaritate cruntă. Ce treabă are Carmen Brumă cu faptul că soțul ei a mâncat o bătaie soră cu moartea, după ce a spus o grămadă de prostii și a emanat o mulțime de amenințări? Acest stil, de a târî în noroaie familiile celor pe care îi considerăm vinovați pentru viața cenușie pe care o trăim (sau pe care credem că o trăim), este sinonim cu frustrarea. Cred că lucrul cel mai important este să nu devenim, fiecare dintre noi, niște Mircea Badea în pachețele parfumate, nu să-i mai spargem „mufa” (scuze, este chiar expresia folosită des de realizatorul tv împricinat) încă o dată. Și cu atât mai puțin să ne vărsăm amocul pe soția sau pe iubita unui om.

Fiecare pasăre pe limba ei piere

Tot aud că mass-media și opinia publică promovează tot soiul de nulități. Din păcate, chiar dacă nu realizăm, atât mass-media cât și opinia publică au parte de „cocalarii” pe care îi merită. Fotbaliști flaușați, manechine vândute clanurilor interlope, savanți turnători la Secu, ziariști plătiți de cercuri obscure, afaceriști mitocani cu aere de lorzi, actori care își iau rolurile în serios, în fine, o mulțime de dărăpănați cu praf în ochi, care se cred proprietari de sânge albastru… Ei bine, doamnelor și domnilor, pe aceștia i-ați crescut dumneavoastră! Iar acest Mircea Badea este creația Măriilor Voastre.

Evident că fiecare pasăre pe limba ei piere, dar ura scoate ce e mai urât din om. Trage din pieptul tău chiar și ce nu știai că ai în bojoci… Nu este nicio diferență între „tandrețea” cu care unii ofițeri SS mângâiau clapele pianului, în lagărele de concentrare și morbiditatea cu care alții lovesc, azi, un om deja mort.

Mi-e foarte teamă că peisajul social românesc scoate în evidență ceea ce Nicolae Iorga anticipa prin 1930… „Deși sunt un patriot, am ajuns la concluzia că acest popor este înveninat organic”. Ca om, ca jurnalist, nu-mi dau seama ce ne poate salva. Ne aflăm în „paginile” online ale unei publicații sportive. Nu pricep nici acum dacă bătaia luată de persoana la care mă refer are vreo legătură cu sportul sau doar cu o reglare de conturi, care se putea petrece și pe o stradă lăturalnică, nu neapărat într-un ring. Evident, gura bate fundul, iar alde Badea a plătit pentru asta. Aviz amatorilor…

Acest om ne-a demonstrat că nu există noblețe, iar noi nu facem decât să-i confirmăm teza.

Dreptatea unui nedrept

Îmi pare rău să o recunosc, dar Mircea Badea a avut dreptate, deși – de-a lungul anilor – s-a dovedit (poate) cel mai nedrept realizator de emisiune. „Organizatorii sunt absolut ok și n-am nimic să le reproșez. N-am spus absolut nimic înainte și nu intenționam să spun nici după, dar mă forțează istericii care și-au găsit o ocupație”, este declarația sa, preluată de Știri Mondene. Corect. Altă treabă nu avem decât să ne bucurăm de furie și de cafteala încasată de altul?

Îmi cer iertare pentru doamnele și domnișoarele care citesc acest editorial, dar nu mă pot abține. Reacția publică în privința „cazului Badea”, dincolo de faptul că îi crează personajului o reclamă în plus, aduce aminte de un moment grosolan din istoria modernă a României. După ce soții Ceaușescu au fost mitraliați la Târgoviște, cele două cadavre au fost dezbrăcate. Ei bine, soldații din cazarmă făceau poze cu organul genital al lui Nea Nicu și se mirau:„ Cu asta mică ne-a f… ăsta atâția ani?”

Păstrând proporțiile, situația este similară.

În urmă cu mulți ani, regretatul jurnalist Valentin Păunescu, fratele președintelui de onoare al FCSB, a adăugat la finalul unui editorial, în care criticam dur pe unul dintre blatiștii de frunte ai Diviziei A, așa cum se numea atunci: „Ce ai, măi, copile, cu javra? Las-o să latre!”

Nu doresc să-l cataloghez în niciun fel pe bătutul de serviciu. Îi urez mult succes în viață și peste hotare. Dar vreau ca țara în care trăiesc să nu mai respire nici furie și nici frustrare. Se crapă pomii peste noi și când vom cădea în noroi, nu vom ști dacă practicăm sau nu un sport sângeros…

Te-ar mai putea interesa și:
Închide ×