„Zeul” colindelor de Crăciun, Ştefan Hruşcă, împlinește azi 61 de ani. VIDEO

Ștefan Hrușcă este sinonim cu colindele de Crăciun. Nu există român care să nu-l fi ascultat măcar o dată. Vine decembrie, vine și Ștefan Hrușcă în țară (trăiește din decembrie 1991 în Canada, în orăşelul Whitby, 54 km nord-est de Toronto). Concerte de colinde, Ajunul, Crăciunul, țuică fiartă, șorici, sarmale, concerte de colinde, libere între Crăciun și Anul Nou, concerte de colinde, Revelionul, icre negre, salam de Sibiu, salată beouf, șampanie la miezul nopții, pește, friptură, tort, Sfântul Vasile, zeamă de varză, ciorbă de potroace, iar serviciu, trec Sărbătorile de iarnă, pleacă și Vasile Hrușcă…

Istoria asta se repetă an de an. O știm toți. Dar câți dintre dumneavoastră știți cu adevărat cine este acest cantautor din Maramureș cu cântecele sale minunate de Crăciun? Cine este Ștefan Hrușcă? Unde s-a născut, cum a ajuns să cânte folk, cum s-a lansat, de ce a părăsit țara… măcar câți ani are știți? Vă spune FANATIK.RO: împlinește 61 pe 8 decembrie! 61!! Nu-i arată, nu-i simte povară pe umeri. Este, încă, „un copil al Maramureşului, plecat în lume să colinde, care a rămas simplu, cu aceeaşi vorbă, cu acelaşi fel de a se comporta cu semenii şi cu prietenii”, cum spune chiar el.

„Zeul” colindelor de Crăciun, Ştefan Hruşcă, a ajuns la 61 de ani

Ștefan Hrușcă s-a născut în 1957, pe 8 decembrie, în Maramureș, în satul Ieud, pe Valea Izei, între Sighet, Vișeu și Borșa. 19 kilometri de granița de nord cu Ucraina. Singurul băiat între cei 4 copii dintr-o casă de țărani simpli. Pentru care muzica venea imediat după muncă și prunci…

„Mi-a plăcut muzica pentru că mama cânta extraordinar de frumos. Mama avea o voce superbă. Ţin minte că tot timpul când mergeau la nunţi mă luau cu ei. Au cununat în jur de 50 de perechi în Ieud. Cred că aveau cel mai mare număr de fini din Ieud. Copil fiind, ţin minte că făceau întâlniri cu finii. Se umplea curtea. Ei, şi atunci se cânta. Populară. Normal că m-am molipsit”, își amintea Ștefan Hrușcă într-un interviu pentru „Jurnalul Național”.

Ștefan Hrușcă a cântat pentru început la vioară…

După muzica populară de acasă, muzica ușoară a anilor ’60-’70 a fost următoarea treaptă în sufletul său: „ Mai târziu m-am apropiat de radio, când au început să apară radiourile prin sat, şi ascultam clasicii vremii: Doina Badea, Luminiţa Dobrescu, Dan Spătaru, Mihai Constantinescu, Constantin Drăghici, oameni deosebiţi, cu verticalitate dată de talent și caracter. De acolo s-a legat de mine muzica uşoară, apoi, prin anii liceului, deja venea foarte puternic din urmă folkul”.

La Sighetul Marmației a plecat Ștefan Hrușcă să facă liceul: „Am intrat la Liceul Pedagogic în 1972, se făcea vioară la noi în Liceul Pedagogic. Eu eram fascinat de muzica folk. De puterea de penetraţie a folkului, de vers, cum era moda. Cum de altfel a fost moda Beatles, moda Elvis, moda Jackson, atunci a fost moda folk”.

 …a continuat la… contrabas! 3 ani Ștefan Hrușcă a cântat la… „scroafă”!

Profesorul de vioară l-a dus la Școala Populară de Artă. Unde, surpriză!, l-a pus să cânte la… contrabas! „Avea nevoie de încă un membru, la contrabas, în taraful şcolii. Se făceau întreceri între licee. Liceul avea taraf, avea cor, avea formaţie de muzică uşoară, muzică folk. Şi am făcut trei ani de contrabas! Cu de-a sila că la noi în sat, cine cânta la contrabas, se spunea că acela «cântă la scroafă». Vă daţi seama ce era pe mine! Dar încet, încet am învăţat chitara, instrumentul care mi-a adus atât de multe satisfacţii și m-a dus unde nu credeam că o să ajung vreodată!”, povestea Ștefan Hrușcă tot în interviul amintit mai sus.

A învățat să mângâie corzile chitarei mai mult singur: „Aveam colegi care cântau la chitară. Se cânta în primul rând «Mondial», «Atât de fragedă» se auzea mereu pe holurile liceului. M-au vrăjit. Şi ce să fac? Furam chitara lor, pe care o lăsau într-un cabinet de limba română, şi încercam şi eu să fac ca şi ei. Puneam degetele pe corzi, cum făceau ei, pentru că niciodată n-am întrebat pe cineva ce acord este, cum se face. Am fost la început un autodidact, copiind mişcările pe care le făceau ei. Abia după un an am reuşit să pun mâna pe o chitară, să fie a mea, de la Liceul Pedagogic, să învăţ chitară”.

Primul colind al lui Ștefan Hrușcă a fost „Flori de măr”

Prima înregistrare a făcut-o tot în timpul liceului: „Avea Liceul Pedagogic un cabinet de muzică, unde profesorul meu, domnul Stupar, avea un magnetofon Tesla şi, încet, încet, am învăţat să lucrez cu el. Am început să fac înregistrări, mă lăsa să pregătesc materialul pentru ore. Serile eram singur… şi m-am înregistrat cântând un cântec. Am derulat banda înapoi. Şi mi-a plăcut. Era colindul «Flori de măr». Cu el am început. După aceea l-am înregistrat cu un grup folk cu alte trei colege de-ale mele, una cu flautul, una cu vioara, una cu voce şi eu”.

A început să compună prin 1973: „Profesorul Nicolau Marcel de la Şcoala Populară de Artă mi-a pus în mână o carte de versuri şi mi-a spus: «Încearcă să compui!». Şi am făcut primul cântec pe versurile lui Ioan Tomoiagă, un poet ţăran, maramureşean de-al meu. Era în 1974. Până atunci cântasem vreo două, trei colinde. Dar cântam şi din repertoriul lui Vintilă, din Vali Sterian, din Alifantis, «Decembre» era dumnezeiesc … I-am cunoscut după o grămadă de ani”.

Omul care i-a pecetluit destinul lui Ștefan Hrușcă a fost marele poet Adrian Păunescu

I-a cunoscut pentru că în viața sa a apărut marele poet Adrian Păunescu. Care i-a schimbat meseria (era învăţător la Şcoala nr. 1 din Borşa), i-a schimbat viața, i-a schimbat destinul. „Nu mi-a venit să cred în 1981, când m-a sunat de la Bucureşti domnul Medar, contabil la Cenaclul Flacăra, să-mi spună că domnul Adrian Păunescu vrea să înregistrez nişte cântece. După aceea mi-am dat seama că mă văzuse la Curtea de Argeş, la un festival, «Dulce Românie», în 1979, unde mi-a dat locul 2”. Era sfârşit de noiembrie 1981 când a venit în Capitală, cu chitara într-o husă cusută la maşină de Maria, sora mai mare, și câteva haine de schimb. Începea devenirea sa ca inegalabil maestru al colindelor mioritice…

După un cenaclu la Sala Polivalentă, l-a chemat Adrian Păunescu: „Mi-a spus: «Hruşcă Ştefan, vino încoace, te duci în maşină şi mă aştepţi. Plecăm la Sinaia». M-am dus. Când a sosit, mi-a spus: «Uite, plecăm la Sinaia şi vedem, ori te fac mare, ori te întorci la catedră!». Nu ştiam la ce se referă. Am stat la Casa Scriitorilor de la Sinaia patru nopţi şi am făcut patru cântece. A doua noapte s-a făcut «Rugă pentru părinţi». Noroc că avea casetofon şi se înregistra tot ce se cânta şi se lucra. Dimineaţa după ce m-am trezit, uitasem cântecul. Şi Adrian Păunescu mi-a spus: «Nu-i nimic. Uite, ţi-l pun să-l asculţi». Şi aşa l-am învăţat din nou. De emoţie, de oboseală, nu ştiam ce cântasem. Aşa s-a născut «Rugă pentru părinţi», care mi-a botezat şi mi-a pecetluit cariera. Dumnezeu a fost mereu cu mine”.

Ștefan Hrușcă a lansat primul album de colinde în 1991

Ștefan Hrușcă a cântat 4 ani în Cenaclul Flacăra (1981-1984), în peste o mie de reprezentații. A obținut Marele Premiu al Muzicii Folk (1982), Premiul pentru Creație (1983), Premiul pentru întreaga activitate (1984). A plecat din Cenaclul Flacăra în 1984 și a început o colaborare strânsă cu Vasile Șeicaru, Victor Socaciu și Radu Gheorghe. În toamna acelui an i-a apărut primul LP, „Rugă pentru părinți”.

Între 1985 și 1989 Ștefan Hrușcă a susținut, împreună cu unul sau altul dintre cei trei cantautori amintiți, peste 230 de spectacole. În 1986 a scos albumele „Urare pentru îndrăgostiți” și „Călători visători” (al doilea împreună cu Vasile Șeicaru). După schimbarea de regim din decembrie 1989, anul următor a susținut primele spectacole în America de Nord. La sfârșitul lui 1990 a lansat primul album de colinde, intitulat chiar așa, „Colinde I”. Casa de discuri „Electrecord” i-a acordat în 1991 „Discul de Aur” pentru cele mai multe unități vândute din acest album.

Ștefan Hrușcă a plecat din țară în decembrie 1991 și s-a stabilit în Canada

În decembrie 1991 Ștefan Hrușcă s-a stabilit lîn Canada, în orăşelul Whitby, 54 km nord-est de Toronto. În 1993 a scos al doilea disc de colinde – „La săvârșitu’ Lumii”, pentru care a obținut încă un „Disc de Aur”. Din 1993 vine în fiecare an în țară în decembrie, pentru un turneu de colinde. În noiembrie 1995 a apărut al treilea disc de colinde – „Ziurel de ziurel”. Pentru care a primit, în 1996, „Premiul Uniunii Oamenilor de Artă” în urma vânzării celor mai multe unități. Tot în 1996 a scos un album de creație, intitulat „Fostele iubiri”, pe versurile poetului George Țărnea.

După anul 2000, Ștefan Hrușcă a scos albumele „Sfântă-i sara de Crăciun” (2001), „20 de ani” (2001), „Crăciunul cu Hrușcă” (2001), „Iarăși flori dalbe” (2005), „Balade speciale” (2007), „La mijlocu’ cerului” (2012) și a reeditat „Crăciunul cu Hrușcă” (2013).

Ştefan Hruşcă vine și în acest decembrie 2018 în țară pentru un turneu de colinde, iar pe 17 decembrie va concerta la Teatrul Național din București, de la ora 20:00, la mare concurență cu Ștefan Bănică jr., care are o serie de concerte extraordinare de Crăciun pe 13, 14, 15, 16, 17 decembrie, la Sala Palatului, toate de la ora 19:30.

• „Sunt un om cu familie și știu ce înseamnă obligațiile familiei, cu fată și băiat. Băiatul are 26 de ani, iar fetița are 17 ani. Ar cam trebui să mă moștenească la talent. Sunt cunoscători, le place să cânte, cântă la pian, la chitară și vocal destul de bine, dar nu știm ce se va întâmpla pe viitor” – Ștefan Hrușcă
• 10 decembrie 2004 este data la care Ștefan Hrușcă a fost decorat cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler, Categoria B – Muzică, „pentru contribuțiile deosebite în activitatea artistică și culturală din țara noastră, pentru promovarea civilizației și istoriei românești”
• 2 copii are Ștefan Hrușcă, Andra (17 ani) și Ștefan (26 de ani). Soția sa, Geanina, originară din Iași, fost fotomodel, deși absolventă de Filologie, lucrează de 9 ani la o mare companie IT din Toronto și are o firmă de administrare site-uri