Colectiv, marș de comemorare a victimelor. Câți oameni s-au adunat

Marșul de comemorare a tragediei ce a lăsat în doliu o țară a adunat peste 2.000 de oameni pe străzi, în drumul spre clubul Colectiv. Pornirea celor care i-au adus aminte de chinul tinerilor a pornit în liniște, în semn de rspect pentru viețile pierdute, mai apoi au aprins câteva torțe, pe fundalul sunetelor de chitară.

Lacrimi pentru cei pierduți și dispreț pentru vinovații care i-au adus în această stare au cuprins chipurile celor care au venit să mulțumească pentru șansa lor la viață, dar și pentru învățătura prețuirii acesteia mult prea dură.

Colectiv, marș de comemorare la 3 ani de la tragedie

Un număr de 2.000 de cetățeni au putut fi văzuți astăzi, 30 octombrie, pe străzile ce duc spre clubul Colectiv. Oamenii au aprins torțe, au cântat la chitară, și și-au dat frâu liber emoțiilor revoltătoare care i-au năpădit în urmă cu trei ani de zile. Drapelul României a fost sus, de dtaa asta lângă lumânări și flori. Olimpici, artiști, studenți, iubiți, prieteni, copii, au avut pate de ultima noapte printre noi în 2015, pe 30 octombrie. Vinovatul nu s-a găsit, însă cele 64 de vieți au rămas pe veci neîndreptățite.

Din păcate, bilanțul deceselor s-a ridicat ,după aproape 2 ani, la 65. Un alt tânăr ne-a spus adio. Azi, Colectivul a fost retrăit, poze, fragmente dureroase scrise de familii și prieteni au curs în spațiul online. Marșul de comemorare a flăcărilor ce ne-au răpit tinerii din țară a curprins Bucureștiul.

Colectiv:”Totul este la fel ca înainte – doar că lipsesc …. 65 de tineri” 

Supraviețuitorii din tragedia Colectiv sunt chinuiți de amintiri prin rănile rămase în urmă pe corpul lor. Fiecare parte a trupului lor le aduce aminte noaptea aceea, noaptea după care România a purtat doliu. Noapte de țipete, urlete de durere, carne arsă, oameni unii peste ceilalți, 65 de decese și semne pentru veșnicie.

„Am trăit alte clipe înfiorătoare pe care nu o să le uit niciodată. Mă îngrozeam și urlam pur și simplu când medicul îmi băga acul în braț, după care începea să îl răsucească, în căutarea acelei vene. Și nu o găsea. Și mai încerca o dată. După care schimba mâna. Și răsucea și acolo acul sub piele, de două ori, de trei ori, până când mâna se învinețea, iar sângele înroșea pielea și nu mai putea să vadă unde să mai caute. Au căutat venele, ca să ia probe de sânge, și la picioare.

M-au torturat și m-au chinuit inclusiv în zona inghinală. La un moment dat, în salonul meu ajunseseră să se strângă 4 sau 5 medici, care se sfătuiau între ei, încercând să găsească o soluție. Cel mai rău a fost când doi dintre ei mi-au înfipt acele de seringă simultan în braț și în picior, și au început să le rotească pe sub piele în același timp. Disperați, medicii s-au gândit într-o zi să aducă un fel de ecograf, la fel ca acelea care se folosesc la femeile gravide, de exemplu, ca să găsească venele ascunse așa cum sunt găsiți copiii în burta mamei. Fără succes”,  a povestit Cristian Matei, supraviețuitor la incendiul din Colectiv.