Citatul zilei, 7 octombrie 2019! Fănuș Neagu, descriere crudă a sincerității

Citatul zilei, 7 octombrie 2019 vine de la un scriitor care a făcut valuri uriașe în literatura noastră. Fănuș Neagu a avut peniță cât pentru o țară întreagă, a desenat pe hârtie cuvinte, le-a mângâiat cu talent și le-a redefinit pe cele pe care se așternuse praful. Tot el a lăsat moștenire o descriere crudă, francă a sincerității. „Fiinţa omului e cea mai prefăcută şi e un prost ăla care zice că se uită-n ochii tăi şi-ţi spune cu cine are de-a face. Numa copiii sunt curaţi, fiindcă n-au avut timp să se strice, da’ le vine rându’ şi lor”, nota Fănuș Neagu în Îngerul a strigat.

Citatul zilei, 7 octombrie 2019!

Fănuș Neagu s-a născut pe 5 aprilie 1932, la Grădiștea, Râmnicu-Sărat. A fost un povestitor, memorialist, nuvelist, romancier și dramaturg român care a încântat prin talentul afișat. A colaborat adeseori în cinematografie ca scenarist sau creator de dialoguri și a îndeplinit funcția de director al Teatrului Național din București (1993-1996). Mai mult de atât, a fost ales membru corespondent al Academiei Române în 1993 și membru titular în anul 2001.

Fănuș Neagu a studiat primii cinci ani de școală primară în satul natal. Își continuă studiile între 1944 și 1948 la Liceul Militar din Iași, trei ani îi urmează la Liceul Militar din Câmpulung-Muscel. Urmează apoi Școala Pedagogică nr. 2 din București, iar în 1951 devine cursant al școlii de literatură „Mihai Eminescu” până în anul 1952, fiind coleg de generație cu Nicolae Labiș, Radu Cosașu etc. Între 1954 și 1957 învață la Facultatea de Filologie din București, dar nu își încheie studiile.

Fănuș Neagu, descriere crudă a sincerității

În anul 1954 debutează cu povestirea „Dușman cu lumea”, în revista „Tânărul scriitor”. Șase ani mai târziu are loc debutul editorial cu volumul de povestiri „Ningea în Bărăgan”, volum retipărit în 1964 sub titlul „Cantonul părăsit”. În anul 1960 publică „Somn de la amiază”, iar în 1962 „Dincolo de nisipuri”. La 5 ani distanță publică „Vara buimacă”, piesa „Scoica de lemn”, care peste ani se va juca la Teatrul Nottara din București.

În anul 1979 apare „Cartea cu prieteni”pentru ca în 1981 „Insomnii de mătase” să vadă lumina tiparului. În anul 1985 „A doua carte cu prieteni” este primită cu același mare antuziasm. În anul 1985 i se joacă piesele „Echipa de zgomote” la Teatrul Majestic și „Olelie” la Teatrul Național din București. În anul 1987 publică un volum de publicistică cu un titlu minunat „Întâmplări aiurea și călătorii oranj”. Urmează  „Scaunul singurătății”, „Dincolo de nisipuri” și alte piese jucate chiar la TNB și Teatrul Național din Timișoara. Pe 24 mai 2011 a încetat din viață la Spitalul Universitar de Urgență Elias, acolo unde era internat maestrul pentru un cancer la prostată.