Citatul zilei, 30 septembrie 2019. Nichita Stănescu aseamănă oamenii cu păsările

Nichita Stănescu, marele poet român postbelic asemăna oamenii cu păsările, doar că aripile noastre nu sunt la vedere, ci sunt crescute înăuntru. Probabil astfel de aripi au crescut și în interiorul poetului pentru că Nichita Stănescu a ajuns pe culmile cele mai înalte ale limbii române prin operele pe care le-a lăsat în urma sa.

Marele poet Nichita Stănescu vorbește despre aripile pe care nu le vedem

Citatul zilei vine de la un poet român. „Oamenii sunt păsări cu aripile crescute înăuntru” spunea Nichita Stănescu. Ce vrea să transmită marele poet prin acest citat? Cel mai probabil ne îndeamnă să nu ne pierdem speranța și să credem în ideile și visele noastre. Niciodată nu trebuie să renunțăm la imaginație și la creativitate dacă vrem să ajungem pe culmile succesului. Așa se face că Nichita Stănescu a transmis prin fiecare vers pe care l-a așternut pe hârtie un nou pas spre infinit.

Aripile marelui poet s-au frânt din păcate, la vârsta de numai 50 de ani. Nichita Stănescu a rămas în amintirea poporului român ca unul dintre cei mai importanți scriitori. „Aripa o ai sau nu o ai”, adăuga scriitorul postbelic. Scriitorul român a fost unul dintre cei mai creativi pe care i-a avut spațiul românesc dacă este să ne luăm după cărțile publicate în timpul vieții: „Sensul iubirii”, „Necuvintele”, ”În dulcele stil clasic” sau „Noduri și semne”.

Nichita Stănescu și cea mai frumoasă poveste de dragoste

Nichita Stănescu s-a născut pe 31 martie 1933 la Ploiești. De-a lungul celor 50 de ani Stănescu a trecut prin mai multe „meserii”, a fost poet, scriitor și eseist. Scrierile sale au fost considerate de critici și de publicul larg ca fiind foarte importante pentru limba română. Cert este că Nichita Stănescu este unul dintre scriitori studiați pe băncile școlii. După ce a plecat dintre noi, la vârsta de 50 de ani, așa cum am spus mai devreme, pe 13 decembrie 1983, scriitorul a fost ales membru post-mortem al Academiei Române.

Istoricii au spus de-a lungul timpului că Nichita Stănescu avea o pasiune uriașă pentru alcool, viciu care îl ajuta să găsească inspirație pentru operele sale. Nichita Stănescu a trăit una dintre cele mai frumoase povești de iubire. Alături de Dora, o femeia mai tânără cu 23 de ani decât poetul, scriitorul a încercat să treacă peste patima alcoolului. „Împreună cu Dora alcătuisem un soi de conjuraţie antialcool. Făceam percheziţia oaspeţilor. Toţi se simţeau datori să vină cu câte o sticlă de votcă, iar el avea ciroza.Nichita ascundea sticluţe prin cele mai ciudate locuri: în cutia televizorului, în pendulă. Îşi făcea mici rezerve, departe de ochii Dorei. Ea era cenzura sănătoasă. Nu îngăduia consumul prelungit de băutură. Dar ştia după felul lui de a vorbi ca a adăugat şi puţină voioşie. Se confisca atunci tot ce se putea găsi”, a mărturisit directorul Muzeului Literaturii Române Alexandru Condeescu.

„Emoție de toamnă”

A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

Mă tem că n-am să te mai văd, uneori,
că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori,
că ai să te ascunzi într-un ochi străin,
şi el o să se-nchidă cu o frunză de pelin.

Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac,
iau cuvintele şi le-nec în mare.
Şuier luna şi o răsar şi o prefac
într-o dragoste mare.