Calendar ortodox: joi, 26 decembrie 2019. Soborul Maicii Domnului și Sfântul Nicodim de la Tismana

Credincioșii din lumea întreagă sărbătoresc mâine a doua zi de Crăciun, dar și soborul Maicii Domnului. Totodată, pe 26 decembrie este trecut în calendarul ortodox și Preacuviosul nostru Părinte Sfântul Nicodim de la Tismana.

Calendar ortodox pentru a doua zi de Crăciun, joi, 26 decembrie

Soborul Maicii Domnului este prăznuit de Biserica Ortodoxă în a doua zi de Crăciun, adică pe 26 decembrie. „Sobor” este un cuvânt bisericesc care înseamnă „adunare de oameni” și aduce cu ocazia acestei sărbători două lucruri foarte importante.

Primul lucru pe care îl transmite soborul Maicii Domnului este o chemare către credincioșii care se adună pe 26 decembrie să o cinstească pe Născătoarea de Dumnezeu Fecioara Maria. Al doilea lucru pe care ni-l amintește soborul este faptul că Maica Domnului este „preaslăvită și fără de asemănare” în mijlocul tuturor sfinților din Ceruri.

Acestea fiind spune adunarea creștinilor din 26 decembrie înseamnă de fapt, o împreună-prăznuire a noastră cu cetele tuturor Sfinților și Îngerilor din Ceruri. Pentru cinstirea Maicii Domnului se unesc a doua zi de Crăciun adunarea cerească și adunarea noastră pământească.

Tot pe 26 decembrie este pomenit și Sfântul Nicodim de la Tismana

Sfântul Cuvios Nicodim de la Tismana s-a născut într-o familie de aromâni, în satul Prilep. Nicodim și-a arătat istețimea încă de mic și a învățat repede să citească Sfintele Scripturi umplându-se astfel de râvnă pentru slujirea lui Isus Hristos.

Cuviosul Nicodim a renunțat la averea părintească, a îmbrăcat haine sărăcăcioase și a fugit din casa familiei sale. Nicodim a stat timp de 3 ani pe Sfântul Munte ca ucenic. Aici a fost tuns călugăr și pentru că s-a dovedit smerit și evlavios a ajuns repede diacon, egumen și mai târziu stareț al mănăstirii unde stătea.

Pentru că își iubea foarte mult poporul Nicodim a părăsit Sfântul Munte și s-a întors în țara sa. Totodată, Cuviosul Nicodim a fost cel care a mijlocit împăcarea între scaunul patriarhal din Constantinopol și Biserica Sârbească.

Preoții și credincioșii din țara sa au aflat despre evlavia și smerenia Cuviosului Nicodim și l-au propus ca patriarh al Bisericii sârbești, dar acesta a socotit că nu este demn pentru o asemenea cinste.

Sfântul Nicodim a trecut la cele veșnice pe 26 decembrie 1406 și a fost petrecut cu jale de mulțimea de credincioși și călugări din țara sa. Nicodim a fost îngropat în mormântul pe care și l-a săpat singur la Mănăstirea Tismana, dar după o vreme a fost dezgropat, iar moaștele sale au fost depuse într-o raclă.

Câțiva ani mai târziu sfintele moaște ale lui Nicodim au fost ascunde din cauza tulburărilor și vitregiei vremurilor trecute și numai starețul mănăstirii știa locul. Din nefericire, cu timpul urma moaștelor s-a pierdut și nimeni nu mai știe locul unde au fost îngropate.