Calendar ortodox, 11 ianuarie: pomenirea cuviosului părinte Teodosie

11 ianuarie este o zi importantă pentru credincioșii din întreaga țară, întrucât se săvârșește pomenirea cuviosului părinte Teodosie. Potrivit calendarului creștin-ortodox, acesta s-a născut și a trăit în satul Mogarisos din Capadocia, într-o familie de oameni cu frica lui Dumnezeu, care i-au insuflat toate valorile creștine. Ulterior, a continuat să propovăduiască tuturor cuvântul Domnului, în ciuda chinurilor pe care a fost nevoit să le îndure.

Calendar ortodox pentru ziua de 11 ianuarie

„Teodosie a intrat în viața călugărească, si luând haina aceasta, a pornit spre Ierusalim, când se adunase la Calcedon Sinodul al patrulea Ecumenic, la anii 451. Și trecând prin Antiohia s-a dus la marele Simeon Stâlpnicul, de la care a deprins înclinarea spre viata cea îmbunatatita si care i-a proorocit ca va fi pastor peste multe oi cuvântatoare.

Apoi a sihăstrit lângă un oarecare Longhin, în jurul Ierusalimului. În urma s-a dus într-un munte, unde era o peșteră și acolo a petrecut viata aleasa, ajungând la atâta înfrânare, încât timp de 50 de ani n-a gustat pâine, ci numai ierburi si roade de finic.

Rugăciunea lui era neîncetata si lacrimile de pe obraz nu i se uscau niciodata. În jurul lui s-au strâns ucenici multi, care îi ascultau povetele si-i urmau viata. A facut si minuni. Si făcându-se dascăl al multor ucenici, a adormit întru Domnul”, se arată în calendarul ortodox.

Pomenirea sfântului Teodosie din Antiohia

Tot pe data de 11 ianuarie este pomenit și sfântul Tudosie din Antiohia, care provenea dintr-o familie de oameni înstăriți și credincioși. Și-a dedicat întreaga viață propovăduirii cuvântului Domnului, îndemnându-i pe semenii săi să aleagă mereu calea cea dreaptă, chiar dacă aceasta nu era deloc ușoară. Îndrăzneala sa a fost aspru pedepsită, însă de tiranii acelor vremuri, care nu le permiteau supușilor să-l primească în sufletele lor pe Dumnezeu.

„Sub haină purta lanțuri grele: unul la gât, altul la mijloc și câte unul la fiecare mână. Stăruind în rugăciune si în lucrul mâinilor sale, adormea dorinta si trufia si celelalte patimi trupești. Parul lui era bogat și lung până la picioare. Câteodată împletea coșuri, iar altă dată își făcea de lucru în grădină, unde semăna semințe și aduna de acolo hrana din destul pentru el si pentru strainii ce întâmplator veneau la el.

Vestea despre el ajungând pâna departe, multi veneau la el, cerând sa petreaca acelasi fel de viata, asa ca pustiul acela s-a schimbat într-o alta cetate cereasca. Odata navalind acolo agarenii, nu l-au suparat cu nimic, ci rusinându-se de acest fericit, s-au dus de acolo.

Din pricina năvălirii agarenilor, fericitul, lasând pustiul, a venit în patria sa și făcându-si o chilie mica săvârșea aici duhovniceasca lucrare. Caci zicea: „Deși s-au rușinat de noi agarenii, dar scris este pentru noi sa nu dam loc urgiei. Când Hristos a fugit de Irod, ne-a învățat sa facem și noi asa; și învățătură avem sa nu ne aruncam singuri în ispite; iar patria noastră nu ne oprește de la lucrarea duhovniceasca, dacă voim sa o săvârșim„. După scurt timp s-a mutat către Domnul”, se arată în calendar.