A murit George Litarczek, unul dintre cei mai importanți medici pe care i-a avut România

George Litarczek, unul dintre cei mai mari și apreciați medici din România, s-a stins din viață. Acesta a fost profesor universitar doctor și a fost fiul Prof. Agr. Gheorghe Litarczek și al Stellei, ambii activanți în domeniul medical, la o clinică din Colentina București. “Domnule Tudor, va rog sa anuntati ca a murit profesorul George Litarczek. A fost unul din marii medici ai Romaniei, intemeietor al scolii romanesti de anestezie si terapie intensiva“, a transmis profesorul doctor Alexandru Oproiu lui Radu Tudor.

George Litarczek, unul din marii medici ai României, a murit

George Litarczek s-a stins din viață! Unul dintre cei mai apreciați doctori ai țării noastre s-a născut la 22 decembrie, în anul 1925. Acesta avea dublă cetățenie: americană și română. George Litarczek a fost copilul a doi medici și s-a născut la Boston, Massachusetts. După ce și-a petrecut o parte din copilărie în Anglia, avea să se întoarcă acasă, pentru că România din perioada interbelică era „ṭară în care se venea, nu din care se pleca.”

„[Tata] a particiapt la Mărăṣeṣti. […] Şi taică-meu s-a întors după aia, când s-a liberat Bucureṣtiul, în Bucureṣti ṣi a fost angajat la Facultatea de Medicină ca asistent la Histologie, la profesorul Beznea. Şi la Histologie acolo o întâlneṣte pe maică-mea…”, povestea  acesta despre familia lui.

George Litarczek, amintiri despre mama sa

„Maică-mea era fata preotului Popescu de la Biserica Sf. Vineri, aia care s-a dărâmat [în vremea lui Ceauṣescu], cu scandal, cu toată povestea ei; era o biserică destul de renumită, ca să zic aṣa, în Bucureṣti. A fost o lovitură grea adusă bisericii în general… Şi era preot acolo ṣi fata lui avea ṣi trei fraṭi. Deci familia era [formată din] maică-mea ṣi cu familiile fraṭilor, trei fraṭi.

Sigur că familia, partea maică-mii, mai avea ramuri care proveneau de la părinṭii ei, de la nevasta preotului, care era de prin părṭile Alexandriei, din Teleorman, deci neaoṣi români, maică-mea este neaoṣ româncă. Iar taică-meu este austro-sas, ca să zic aṣa. […] Dar mama făcea un cozonac săsesc care era un cozonac cu nucă, adică făcea foaia foarte subṭire ṣi punea nucă ṣi pe urmă îl rula ṣi ieṣea un fel de cozonac cu nucă, dar nu aṣa, împrăṣtiată, ci încolăcită de multe ori, că făcea foaia foarte subṭire. Şi am regăsit acest cozonac săsesc, unde crezi?! La Petroṣani! La Petroṣani în prăvălie, făcut comercial exact cozonacul lui maică-mea, care de fapt era cozonacul lui bunică-mea.”