30 de ani de când Mihaela Runceanu a murit. Părinții nu s-au împăcat niciodată cu dispariția ei

30 de ani de când Mihaela Runceanu a murit. Atât timp a trecut de la o crimă care a zdruncinat întreaga țară. Și după 3 decenii, părinții regretatei artiste spun că încă n-au aflat tot adevărul. Aceștia spun că pe 1 noiembrie 1989, în garsoniera fiicei lor nu a fost un singur criminal.  „Am plâns zece ani zi de zi”, mai zic bătrânii care n-au găsit forță să-l ierte pe criminal pentru uciderea unicului copil.

30 de ani de când Mihaela Runceanu a murit

Elena şi Nicolae Runceanu aprind lumânări de 30 de ani şi îngrjesc altarul pe care l-au ridicat în memoria fiicei lor. Este felul lor de a rămâne aproape de fiica pe care au pierdut-o. „Aici am avut pianul ei, aici a cântat la vioară, aici copilaria şi-a petrecut-o.” Și, spun părinții, tot aici s-a întors fără suflare, pe 1 noiembrie 1989, după ce a fost omorâtă, în toiul nopţii, de un amic care venise în garsoniera ei, cu nişte casete video.

Între timp, asasinul și-a ispășit pedeapsa și a fost eliberat. A stat 17 ani la închisoare. Acum, şi-ar fi refăcut viaţa departe de România, undeva prin în Marea Britanie. Durerea părinţilor ei nu s-a stins, însă, niciodată. „N-avem puterea şi nu ne-am gândit vreodată la o posibilitate de răzbunare. Nici de iertare!”. De altfel, rămași într-o mare de durere, părinții Mihaelei Runceanu n-au putut să se despartă nici de lucrurile fetei.

Părinții nu s-au împăcat niciodată cu dispariția ei

Aceștia au așezat totul în ordine și au transformat casa într-un adevărat muzeu. Pianina a ajutat-o să ajungă una dintre cele mai iubite cântăreţe de muzică uşoară. Azi, însă, doar un festival pentru tinere talente îi mai poartă numele. Părinţii ei speră ca în curând fiica lor va avea un loc special şi la muzeul judeţean din Buzău. Între timp, tot ce le-a mai răamas este să meargă zi de zi la mormântul din cimitirul Dumbrava.

Indiferent că e ploaie, că e vânt, că afară ninge sau e frig de crapă pietrele ori caniculă, părinții Mihaelei Runceanu își urmează traseul. Cimitir, gânduri, puțină odihnă, freamăt. Apoi de la capăt. Și așa se întâmplă de 30 de ani.