De ce e bine să aprinzi lumânări albe de Ziua Morților. Semnificația ascunsă printre rândurile Bibliei!

Ziua Morților pică în acest an în data de 2 martie. Credincioșii pregătesc mâncare gătită, colaci, colivă, plăcinte de dovleac și mere, vin și cel puțin două lumânări albe aprinse pentru a da de pomană oamenilor în amintirea celor răposați. Lucrurile sunt clare legate de mâncare, însă curios este de ce e bine să împarți lumănări albe. Semnificația acesteia, în general, este reprezentată de un semn al jertfei curate pe care credinciosul o aduce în fața lui Dumnezeu, așa că, după cum spun unii, numărul lor nu interesează.

De Ziua Morților este bine să aprinzi lumănări pentru a încălzi sufletul răposatului, iar acestea trebuie să fie albe pentru a trupurile sau sufletele lor să fie precum cele ale sfinților

Cu toate acestea, în Sâmbăta Morților, lucrurile stau diferit. Din bătrâni e lăsat ca astăzi să aprinzi lumânări la mormintele rudelor trecute în neființă, două la număr, pentru a încălzi sufletul celui drag. Acestea sunt asociate cu primul gând legat de acestea, cu slujbele Bisericii. Culoarea lor aduce aminte de Moaștele Sfinților, iar lumina care o împrăștie aprinde în inimă râvna spre vederea lumii dumnezeiești și bunătatea, liniștea și pacea cu care omul a venit pe lume.

Din cele mai vechi timpuri, omul a fost iubitor și căutator de lumină. Din Antichitate operele poetice și cele filosofice vorbesc despre lupta dintre lumină și întuneric. Lumina soarelui, mai apoi și cea artificială, au fost asociate cu binele, fericirea și cu ideea de divinitate. Textul Sfintei Scripturi vorbește despre Mântuitorul nostru Iisus Hristos, drept ”lumina lumii” – „Eu sunt lumina lumii, cel ce vine după Mine nu va umbla întru întuneric, ci va avea lumina vieţii” (Ioan 8, 12).

Creștinii au văzut întotdeauna că prin aprinderea lumănării se întrupează Mântuitorul

De la Hristos ”lumina lumii”, la cea smerită a lumănărilor, creștinii au văzut mereu taina întrupării Mântuitorului. Practic, cu siguranță Iisus și apoi Sfinții Apostoli au folosit în adunarea euharistică lumânări, pentru ca încăperea să fie luminată. Și, având în vedere faptul că Cina cea de Taină a vut loc în timpul nopții, alături de primele mese euharistice ale primilor creștin, acest obiect a intrat ușor în cultul liturgic.

De altfel, ni se vorbește des despre faptul că miezul slujbei era constituit de venirea preotului cu o lumânare aprinsă în mijlocul adunării, spunându-se:”Lumina lui Hristos lumineacă tuturor”. De-a lungul vremii, lumânarea și lumina ei caldă au ajuns să fie prezente în toate slujbele ținute în biserici, iar acum nu există serviciu liturgic care să fie oficiat fără măcar o lumânare aprinsă.