Tradiţii şi obiceiuri. Ce nu ai voie să faci înainte de Înălţarea Domnului

Ne apropiem cu pași repezi de ziua Înălțării Domnului, una dintre cele mai importante sărbători creștine din fiecare an.  Cunoscută  și sub numele de Ispas, aceasta marchează momentul în care Mântuitorul Iisus Hristos s-a ridicat la ceruri de pe Muntele Măslinilor, de aceea credincioșii se salută cu „Hristos s-a înălțat” și „Adevărat s-a înălțat”.

De unde vine denumirea de Ispas

În credința populară se spune că Ispas ar fi fost martor la Înălțarea Domnului și la ridicarea sufletelor celor morți, motiv pentru care această sărbătoare îi poartă numele. Specialiștii în etnografie și folclor de la Muzeul Dunării de Jos din Călărași au explicat pentru Adevărul acest mit străvechi.

„Întrucât ar fi fost un om vesel, credincioşii caută să fie şi ei binedispuşi de ziua acestuia. Este prăznuit ca un adevărat sfânt sau patron al casei şi i se respectă ziua cu interdicţii severe de muncă în Muntenia, Moldova şi Oltenia”.

Tradiții și obiceiuri de Înălțarea Domnului

Majoritatea sărbătorilor creștine de importanță majoră sunt încărcate cu simboluri, tradiții și obiceiuri aparte, iar Înălțarea Domnului nu  face excepție. De această zi sunt legate o serie de practici legate de cultul morților. Pomenirea celor trecuți în neființă, ospătarea sufletelor  care plutesc în aer, în drum spre cer, curăţirea şi împodobirea mormintelor cu flori, frunze şi ramuri de paltin, sunt doar câteva dintre datinile specifice Ispasului.

Totodată, în această zi nu este indicat să înstrăinăm obiectele din gospodărie, pentru ca întreaga familie să aibă parte de vigoare și sănătate, tot restul anului. O altă superstiție adânc înrădăcinată în memoria românilor ne spune că de Înălțarea Domnului nu este bine să oferim lucruri cu împrumut, nici măcar sare sau chibrituri.

„În noaptea şi ziua de Ispas au loc numeroase obiceiuri şi practici magice de apărare: culegerea şi sfinţirea florilor, frunzelor şi ramurilor de alun, nuc, leuştean, paltin, lovirea vitelor şi oamenilor cu leuştean, încingerea peste mijloc (brâu) a fetelor şi femeilor cu leuştean, îmbunarea spiritelor morţilor cu ofrande bogate, vrăji şi descântece”, explică specialiștii, pentru sursa citată.

Potrivit unei legende populare, la naşterea Mântuitorului Iisus Hristos, în grajdurile lui Crăciun, unde a fost găzduită Maica Domnului,  boii au fost blânzi, însă caii au început să producă un zgomot foarte puternic. Atunci Maica Domnului a cerut ca acei cai să nu fie sătui decât o dată pe an, timp de un ceas, în joia din săptămâna a şasea după Paşti, perioadă căreia i s-a spus şi „Paştele Cailor”.