Tradiții în a doua zi de Paște. Ce obicei trebuie să respecți în Lunea Albă

A doua zi de Paște, cunoscută și ca Luna albă, credincioșii trebuie să respecte anumite tradiții lăsate în urmă de generații. În a doua zi de la Înviere se stropește casa cu agheasmă și se dă de băut la toate rudele. În prima zi de Paște, tradiția arată că ouăle, cele care se mănâncă primele, se ciocnesc numai „cap cu cap”, în a doua zi, „cap cu dos”, iar în a treia zi „dos cu dos”, lucru mai puțin respectat de creștini.

Tradiții în a doua zi de Paște

Bucuria trebuie să dăinuie peste tot în ziua de Paște. Dacă cei credincioși cunosc foarte bine tradițiile și obiceiurile pentru prima zi de Pșate, aceștia pare că nu prea le știu pe cele din a doua zi. Foarte puțin le respectă!  În Luna albă, se stropește casa cu agheasmă și se face cinste cu băutură la rude. Femeile de la țară, în majoritatea zonelor din România, dau de pomană pasca rămasă de la Paște și vin roșu. Fetele din zona Transilvaniei sunt stropite cu parfum de către feciorii care trebuie neapărat să fie îmbrăcați în haine tradiționale.

Acestea le oferă bărbaților de băut și câteva daruri pentru a avea noroc tot anul. Dacă bărbații uită de obiceiul acesta, vor fi urmăriți de ghinion. În aceste zile din Săptămâna Luminată nu se muncește,în special în ziua de miercuri. Miercurea sfântă este cunoscută și ca nunta șoarecilor, dacă muncești aduci rozătoarele în casă. În Joia verde se vor cinsti holdele, iar în ziua de vineri se va sărbători Izvorul Tămăduirii.

Canon de rugăciune

Calea mării cea nebătută şi neumblată călătorind-o neudat, Israelul cel ales a cântat: să cântăm Domnului, că S-a proslăvit.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ceea ce ai născut Izvorul Nepătimirii, tămăduieşte-mă, Fecioară, pe mine cel rănit cu patimile şi din veşnicul foc mă răpeşte, Ceea ce eşti de Dumnezeu cu daruri Dăruită.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Izbăveşte-mă, Curată, de scrâşnirea cea prea grea a dinţilor, de suspinul lacrimilor, de prea amarul frig al iadului, de întunericul cel mai din afară şi de viermele cel neadormit.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Mulţime tinoasă şi tulburare a gândurilor celor întinate şi necurate şi de stricăciune făcătoare izvorăşte în sufletul meu; ci tu, Curată, cu lacrimile mele, usucă-le.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.