Cristina Ţopescu

Cristina Ţopescu a fost fiica regretatului comentator sportiv Cristian Ţopescu, s-a născut pe 4 iulie 1960 la Oradea. A absolvit Facultatea de limbi străine, secţiunea engleză-italiană, iar în 2013 a făcut pasul spre politică, intrând în PSD, motiv pentru care a şi trebuit să se despartă de postul de televiziune cu care colabora la acea dată. A decedat pe 12 ianuarie 2020, în condiţii încă neelucidate, la vârsta de numai 59 de ani, trupul ei neînsufleţit fiind găsit în incinta locuinţei sale.
Familia Ţopescu, în dizgraţia regimului comunist
Cristina Ţopescu a activat ca prezentator TV în cea mai mare parte a carierei ei, lucrând pentru TVR, apoi pentru Prima TV şi în final pentru Antena 3, unde a realizat emisiunea Dincolo de ştiri.

A fost de mică atrasă de mirajul televiziunii. În perioada 1970-1979 a apărut la numeroase emisiuni de copii şi tineret, dupa care i-a fost interzis să mai intre în TVR, din cauza dosarului familiei Ţopescu (tatăl căzuse în dizgraţia regimului comunist, iar mama era plecată în Germania).

Dupa absolvirea Facultatii de Limbi străine Cristina a dat meditaţii, a fost corector la „Contemporanul” şi a început să scrie în revista „Cinema „. Din cauza aceluiaşi dosar la „Securitate”, nu se putea angaja cu carte de muncă.  S-a apucat să traducă filme care circulau pe casete video. Abia în 1991 a putut reveni în TVR.
A fost într-o relaţie cu Ştefan Bănică Junior
Cristina Ţopescu a ţinut o perioadă de timp un loc important pentru presa de ştiri mondene, atâta timp cât a avut o relaţie cu artistul Ştefan Bănică Junior. Însă fosta prezentatoare descrie această relaţie ca având şi lumini, dar şi multe umbre.

Relaţia lor a durat până în 1993, când cei doi s-au despărţit. „Ştefan e impulsiv, primitiv în relaţia cu o femeie. Ameninţa, făcea crize de gelozie urâte, în care nu-şi mai controla limbajul şi jignea. A rămas de pomină un episod în care a venit să mă ia de la televiziune şi, ca să mă convingă să mă întorc acasă – pentru că iar plecasem – ţinea un cuţit mare de bucătărie sub haină şi-mi spunea că mă omoară dacă în clipa aia nu merg cu el acasă”, povestea Cristina Topescu, pentru revista Tango despre motivele care au determinat-o sa se desparta de Banica Jr.
A fost închisă pentru tentativă de a fugi din ţară în 1989
Un episod aparte din viaţa Cristinei Ţopescu a fost încercarea acesteia de a fugi din ţară, la mama ei, în Germania, în anul 1989. Fiica fostului mare comentator avea să îşi deschidă sufletul şi să povestească pentru Jurnalul.ro toate amănuntele acelui episod:Cristina Topescu a fost gasita moarta in casa. Fosta jurnalista avea 59 de ani.

Cristina Topescu a fost inchisa dupa ce a incercat sa fuga din tara, in septembrie 1989, si sa ajunga in Germania, acolo unde locuia mama ei.

„Am plecat din Bucureşti într-o zi de toamnă a anului de graţie 1989. Cu găndul să ajung la Herculane, de unde pleca grupul de români hotărâţi să-şi părăsească ţara, fiecare cu motivele lui. Aveam două călăuze, ţigani. Nicu şi Gheorghe. Două caractere puternice, doi ţigani, care, deşi făceau asta pentru bani de ceva timp, aveau valori morale mai clare decât mulţi dintre români. În loc să plecăm imediat spre graniţă (cea cu Iugoslavia, pe la Moldova Nouă) a trebuit să mai zăbovim zile bune la Reşiţa şi la Herculane, zile de aşteptare ce păreau interminabile. Pentru că Gheorghe şi Nicu erau şantajaţi. Un anume Baronu’, personaj al lumii interlope din vremea aceea, le cerea celor doi să aducă mai mulţi ţigani în Germania pe care să-i pună la muncă acolo. 

Uite-aşa ne-am adunat, sau am fost adunaţi, mai exact, 31 la număr. Orice om cu scaun la cap trezindu-se intr-un asemenea scenariu suprarealist (31 de oameni care încercau să treacă graniţa pe jos, la sârbi, despre care se ştia că, dacă te prindeau, te dădeau înapoi la troc, în schimbul altor… produse, asta în cazul în care nu erai împuşcat în spate de grănicerii români) ar fi renunţat.

După vreo două ore pe un drum forestier, într-un camion cu un şofer cu cuţitul la gât ca să ne ducă la destinaţia dorită, după alte trei ore de mers de-a buşilea în zona graniţei, pe o noapte cu lună plină,  printre cabluri detectoare care, dacă erau atinse, declanşau alarma, după un marş susţinut în şir aproape indian, dar format din câţiva români, mulţi ţigani şi ţigănci cu copii de doar câteva luni în spate, adormiţi cu Diazepam, cu din ce în ce mai puţine haine pe noi, pentru că după ce trecusem printr-o apă, uzi fiind, trebuia să scăpăm de balastul hainelor devenite grele pentru ccă erau ude, dupa toate astea, am ajuns, in sfarsit… pe fâşie. Din păcate, în câteva minute avea să înceapă coşmarul. Focuri de armă îndreptate asupra noastră au fost semnalul că nu reuşisem. Am fost arestaţi şi trimişi la închisoare. Eu nu voisem decât să ajung la mama mea, Rodica, bolnavă rău şi care ar fi avut nevoie de mine”