Rugăciunea care se citește în Miercurea Mare din Săptămâna Patimilor

Săptămâna Patimilor este ultima din Postul Paștelui și reprezintă o perioadă binecuvântată și sfântă în care credincioșii se roagă pentru a primi în sufletele lor lumina Învierii. În fiecare zi a săptămânii există rugăciuni menite să ierte păcatele, iar cea pentru Miercurea Mare este dedicată lui Isus. 

Rugăciunea rostită în Miercurea Mare, adresată lui Isus Hristos

Cea mai puternică rugăciune care se rostește în Miercurea Mare este închinată Domnului Isus Hristos, Mântuitorul nostru care a fost vândut de Iuda pe 30 de arginți. Această rugă se rostește pentru iertarea păcatelor, dar și pentru ajutor divin, mai ales să ne aflăm în Săptămâna Patimilor.

De asemenea, miercuri seara, 15 aprilie, încep și deniile, iar prima rememorează scena femeii păcătoase care a spălat cu lacrimi și a uns cu mir picioarele Mântuitorului. Tot în această zi este pomenit și Iuda Iscarioteanul cel care L-a vândut pe Iisus fariseilor.

Cea mai puternică rugă rostită în Miercurea Mare

„Preaputernice și iubitul meu Doamne! Îmi aduc aminte că Te-ai născut om din Sfânta Fecioară în peșteră și că Te-ai vândut cu treizeci de arginți de ucenicul Tău cel viclean, pentru ca să ne răscumperi pe noi păcătoșii din mâinile celui rău.

Pentru acesta, Te rog să Te milostivești asupra mea păcătosul și să mă răscumperi pe mine vânzătorul și în toate zilele, ucigașul. Și aceasta să o faci, te rog, pentru ca să cinstesc Nașterea Ta cea Sfântă și să mă închin Dumnezeirii Tale;

Dă-mi Doamne iertare păcatelor mele cele multe și puterea să stau împotriva relelor trupului și ale sufletului meu. Primește această mică a mea rugăciune și smerita mea voință, că mă întristez pentru că Te-am întristat și mă amărăsc, pentru că Te-am mâhnit peste măsură.

Încă mă aduc pe mine Ție, și de voia mea mă dau în mâinile Tale, pentru ca să mă pedepsești precum mi se cade și să mă tămăduiești cu ierburi amare ca un doctor bun precum vei vrea; pentru că altul nu poate să mă vindece, fără numai Tu, Dumnezeul meu și Ziditorul meu.

La Tine, drept aceea, am toată nădejdea mea crezând că, precum ai primit să te vinzi pentru mine, așa îmi vei dărui și acum mila Ta, să mă răscumperi din veșnica muncă și să mă așezi întru Împărăția Ta. 

Nu te depărta de la mine, carele sunt mai rău vânzător decât Iuda; nu mă lăsa să am în inima mea cugetele cele deșarte ale păcatului; nu mă slobozi să Te îmbrățișez și să Te sărut cu sărutare vicleană și cu buze spurcate, nici să-Ți zic: «Bucură-Te, Învățătorule», cu gura mea cea spurcată, nici să Te mai răstignesc în toate zilele cu faptele mele fărădelege, nici să te batjocoresc cu gândurile mele rele, precum făceau vrăjmașii Tăi, pe vremea patimilor Tale; Ci ca femeia cea păcătoasă, să Te spăl, nu cu mir, ci cu lacrimile ochilor mei, pentru ca să mă învrednicesc să aud și eu din gura Ta cea dulce: Iertate îți sunt păcatele! Amin”.