Rugăciune către Sfânta Maria Egipteanca, sărbătorită pe 1 aprilie la ortodocși

Miercuri, 1 aprilie, ortodocșii din întreaga țară o sărbătoresc pe Sfânta Maria Egipteanca, una dintre cele mai luminoase și emblematice figuri ale creștinismului. Povestea sa este dovada clară a faptului că absolut nimănui, oricât de păcătos și depravat ar fi fost, nu i se închide calea spre mântuire.

Sfânta Maria Egipteana, desfrânata care a petrecut 47 de ani în pustiu, s-a mântuit și a fost îngropată de un leu

Viața Mariei este demnă de un roman al lui Dostoievski, care coboară până la cele mai adânci străfunduri ale Iadului, pentru ca apoi să se ridice pe cele mai înalte culmi ale Sfințeniei. Născută în țara piramidelor, aceasta își părăsește casa părintească la 12 ani și merge în Alexandria, unde trăiește vreme de 17 ani vânzându-și, practic, propriul trup. Potrivit mărturiilor sale, nu foamea, nu sărăcia au împins-o la astfel de practici neortodoxe, ci poftele care o măcinau. Prostituția era doar o cale de a atrage asupra ei atenția cât mai multor bărbați. Deși nu era bogată, adesea nu le lua bani, ci se bucura că-și stinge focul care o ardea de dinăuntru.

Ajunsă la un moment dat la Ierusalim, își continuă dezmățul până în ziua sărbătorii, când încearcă să intre în biserică împreună cu mulțimea de credincioși, pentru a vedea Crucea pe care a pătimit Mântuitorul, dezgropată de împărăteasa Elena în anul 326. O forță nevăzută o oprește, însă. De patru ori vede cum ceilalți trec nestingheriți pragul bisericii, în vreme ce ea este respinsă. În momentul acela are loc revelația, iar comportamentul său se schimbă radical.

Tot răul din ea izbucnește afară. Începe să plângă așa cum nu o făcuse niciodată. Văzând în curtea bisericii Icoana Maicii Domnului, prinde a se ruga fierbinte și, bătându-și pieptul, o roagă pe Născătoarea să-i dea voie să se închine la Sfânta Cruce, promițând că, în schimb, va renunța la păcate și va pleca din lume. Și iată că minunea se produce: Maria intră nestigherită și în biserică și se închină Lemnului Sfânt. Avea să moară 47 de ani mai târziu, pe o insulă pustie, iar povestea spune că un leu venit tocmai din deșert l-a ajutat pe călugărul ce îi descoperise trupul neînsuflețit să o îngroape creștinește, așa cum lăsase scris într-un bilet.

Rugăciunea închinată Sfintei Maria Egipteanca

„Întru tine, maică, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că, luând crucea, ai urmat lui Hristos; şi lucrând, ai învăţat să nu se uite la trup, căci este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Preacuvioasă Maică Maria, duhul tău. Întru adânc a aşternut de demult toată oastea lui Faraon, puterea cea preaîntr-armată, iar Întrupându-Se Cuvântul a pierdut păcatul cel rău, Domnul Cel Preaslăvit, că Singur cu Slavă S-a preaslăvit.

Aflând tu acum Strălucirea Frumuseţii cea plină de luciri şi a Razei Celei dătătoare de Lumină, luminează-mi, te rog, sufletul meu cel întunecat de patimi, prin rugăciunile tale cele către Domnul, Mărită Marie. Omorându-ţi odinioară sufletul, prin sfătuirea cea rea a şarpelui şi alunecând la fapte fără socoteală şi pogorându-l întru adâncimea pierzării, ai ales cele mai bune şi cele vremelnice le-ai defăimat.

Cu cugete necuvioase, prin patimi mai înainte spurcându-ţi bunul neam al sufletului şi nerobirea şi purtând îmbrăcă­mintea cea murdară a stricăciunii, ai uitat de Slava cea mai presus de minte, a Celui Ce te-a zidit. Hrănindu-ţi gândul cu neoprirea şi cu deşertăciunea dezmier­dărilor, amăgind pe îndrăgitori, te-ai depărtat pe sineţi de împărtăşirea cea mai bună, punând împotriva ei semeţia a tot păcatul, vrednică de laudă. Fiindu-mi cugetul întinat de patimi şi rănit de păcate şi cumplit tulburându-se, curăţeşte-mă şi mă miluieşte de păcate, Ceea ce eşti Plină de har, Care ai născut Nestricăciunea Cea Înfiinţată şi Izvorâtoare de viaţă. Amin”, este rugăciunea pe care credincioșii o rostesc de 1 aprilie în memoria Sfintei Maria Egipteanca, femeia care s-a mântuit după o viață plină de desfrâu.