Motivul nebănuit pentru care ne atingem fața atât de des și nu ar trebui, mai ales în perioada asta. Ce s-a descoperit

Este recomandarea ultimelor săptămâni: să nu ne atingem fața. Însă, ce stă în spatele acestui gest pe care îl face toată lumea? Specialiștii au un răspuns destul de interesant.

De ce ne atingem des fața

Atingerea feței este unul dintre cele mai banale comportamente ale speciai noastre, iar conform unor psihologi reputați, precum Martin Grunwald de la Universitatea din Leipzig, Germania, nu are nicio legătură cu nevoia de a comunica, de a socializa.

Se pare că, potrivit declarațiilor cercetătorului făcute pentru BBC, acest gest joacă un rol important în mai toate procesele cognitive și emoționale. Ne atingem fețele atunci când ne gândim la ceva, când cădem, de pildă, pe gânduri, dar și când simțim că suntem lipsiți de afecțiune.

Mecanism de auto-apărare, dar și o metodă pentru o mai bună concentrare

Oamenii de știință vorbesc despre un soi de mecanism de auto-apărare sau de auto-alinare, iar prin atingerea propriei noastre fețe se eliberează oxitocina, un hormon care îndepărtează fricile, angoasele și anxietatea, crescând în acest fel stima de sine, încrederea.

Așadar, oamenii își ating des fețele pentru a se calma, pentru a căuta un sprijin emoțional, mai ales în fața unor situații tensionate ori care presupun concentrare maximă (gestul a fost observat mai ales la persoanele care susțin un examen).

Potrivit mai multor studii, prin atingerea propriei fețe reușin să gestionăm mai bine stresul, fie că e vorba despre o situație creată la locul de muncă (o ședință mai dificilă, de exemplu), fie că ne aflăm în fața unei persoane față de care nutrim sentimente speciale și nu știm cum să le lăsăm să iasă la iveală.

Da, este un gest inconștient, care în aceste zile ne poate face mai mult rău decât bine, însă foarte greu de evitat, căci este una din puținele căi minimale prin care reușim să ne calmăm, să ne echilibrăm din punct de vedere psihic.

Există și teoria că prin atingerea frecventă a feței reușim să ne exersăm mai bine memoria, să facem față unor situații pe care trebuie să le gestionăm aproape chirurgical (de pildă, dacă avem de făcut multe calcule matematice ori trebuie să urmărim cu atenție atunci când citim ceva greoi).