Mărturia emoționantă a unei românce cu coronavirus din Italia: „Unica dorință era să pot să respir”. Cum a schimbat-o calvarul prin care a trecut

Elena are 47 de ani, locuiește în Italia, iar la finalul lunii februarie a început calvarul pentru ea. Citește mărturia unei românce cu coronavirus din Italia și află cum a schimbat-o boala și cum se simte acum, chiar dacă încă mai este infectată.

Cum au început simptomele

Românca de 47 de ani a vorbit pentru torinoggi.it despre întreaga experiență avută cu infecția COVID-19 și depsre cele mai grele momente apărute din cauza bolii.

Elena Vivsenco se află în Iitalia din 2002 și locuiește în Val di Susa alături de partenerul ei și de fiul de 21 de ani. Românca a fost internată din cauza infecției cu coronavirus în perioada 13 – 22 martie la Carle din Cuneo.

Acolo, a fost supusă oxigenoterapiei timp de nouă zile și se numără printre primii pacienți eliberați din departamentul destinat COVID-19.

Calvarul româncei cu boala a început pe 28 februarie. La început avea doar o tuse uscată, iar în ziua următoare s-a trezit cu dureri în tot corpul, dificultăți respiratorii și cu greu se putea ridica din pat. Ulterior, Elena a înțeles că ar putea să fie infectată cu noul coronavirus.

Calvarul cauzat de coronavirus

După ce își contactează medicul pe 3 martie, acesta o programează la finalul orarului de vizite, spunându-i să vină cu mască de protecție și mănuși.

Diagnosticul inițial a fost de început de pneumonie, motiv pentru care medicul îi prescrie un antibiotic. Pe 5 martie situația i se agravează și se prezintă la secția de urgențe a Spitalului Rivoli, unde este testată pentru coronavirus, iar rezultatul vine pozitiv.

Nu are febră, așa că este trimisă acasă. „Practic nu am avut niciodată febră în viața mea – spune Elena. I-am explicat, dar tot au decis să nu mă interneze”, povestește românca.

Întoarsă acasă, starea i se deteriorează și începe să tușească mai tare, având probleme de respirație. Nu poate mânca și nici nu mai are miros. După mai multe zile de chin, pe 13 martie este dusă din nou la spital, cu plămânii funcționali doar la un sfert din capacitate.

Medicii iau decizia de a o transfera la Spitalul Carle, din Cuneo, unde este băgată pe oxigen. „În momentul în care am început să am oxigen m-am simțit bine”, mai spune Elena.

Pe 22 martie, au testat-o din nou: „Eram încă pozitivă, dar eram mult mai bine și am cerut să pot să mă întorc acasă. Era nevoie de paturi și am înțeles că trebuie să dau șansă cuiva bolanv mai serios decât mine.

Acasă sunt în repaus absolut, sunt încă foarte slăbită, dar este mult mai bine și știu că am luat decizia corectă. Acum aștept să treacă 15 zile și o să fac din nou testul”, a mai spus românca.

Femeia spune că personalul medical care a avut grijă de ea sunt adevărați salvatori, reușind să o pună pe femeie din nou pe picioare.

„În spitalul din Cuneo, medicii, asistentele medicale, toți sunt cu adevărat îngeri. Mulțumesc foarte mult tuturor!”, a scris românca pe Facebook.

Elena Vivsenco mai spune că se consideră foarte norocoasă că a fost infectată la începutul epidemiei, întrucât acum situația din spitalele din Italia este critică.

„Am avut noroc pentru că am fost printre primii care s-au infectat și am avut un pat în spital și toate tratamentele de care aveam nevoie. Nu este la fel acum, deci rămâneți acasă”, a transmis românca din Italia.