Irina Tănase, în vizită la Liviu Dragnea, alături de fiul fostului șef al PSD. Cei doi i-au adus cadouri acestuia

În ziua în care a împlinit vârsta de 57 de ani, Liviu Dragnea a avut parte de o vizită surpriză la Penitenciarul Rahova, unde este încarcerat ca urmare a pedepsei de trei ani și șase luni, dictate de magistrații ÎCCj în dosarul angajărilor fictive de la DGASPC Teleorman. Cu puțin după ora 17:00, însoțită de fiul fostului președinte PSD, și-a făcut apariția la respectivul centru de detenție, pentru a-i însenina iubitului său ziua de naștere petrecută în spatele gratiilor.

Irina Tănase i-a adus cadouri lui Liviu Dragnea

Totodată, tânăra nu a putut veni cu mâinile goale la mult-așteptata reîntâlnire cu bărbatul care i-a furat inima, ba din contră. Atât ea, cât și Valentin Dragnea, patronul echipei de fotbal Turris Turnu Măgurele, au adus bagaje pline cu cadouri pentru fostul lider social-democrat. De altfel, înaintea mult-așteptatei vizite, Irina i-a dedicat iubitului său o poezie de dragoste aparținând scriitoarei britanice Elizabeth Barrett Browning.

„Cum te iubesc? Să-ncerc o-nşiruire.
Adânc şi larg şi-nalt, atât cât poate
Atinge al meu suflet când străbate
Spre graţie, spre tot, spre nesfârşire.

Şi te iubesc cu zilnică iubire,
În paşnic fel, în zori, pe scăpătate –
Şi slobod, cum te lupţi pentru dreptate,
Curat, aşa cum fugi de linguşire.

Şi te iubesc cu patimă avută
În vechi dureri şi cu credinţa care
Părea, cu sfinţi copilareşti, pierdută.

Şi te iubesc cu zâmbet, plâns, suflare,
Cu viaţa mea! – şi Domnul de-mi ajută
Te voi iubi în moarte şi mai tare”

Și Mihai Fifor i-a dedicat o poezie lui Liviu Dragnea

La rândul său, Mihai Fifor, actualul secretar general al Partidului Social Democrat, i-a dedicat lui Liviu Dragnea o poezie prin intermediul contului personal de Facebook. Versurile îi aparțin lui Eugen Jebeleanu, fost membru al Partidului Comunist Român.

„Nimeni n-avea ceea ce el avea,
superba lui trufie
şi elefanţii
şi labele lor sfărâmând vertebrele
acestor Alpi albiţi de spaimă.

Călca, de-abia să se audă, peste stânci
şi s-auzea în lună, şi

nimeni nu mai văzuse trâmbiţele
de piatră ondulândă ale acestor fiare.

Şi n-au învins.”