Drama prin care a trecut Ileana Badiu! Iată cum a ajuns să arate acum, după retragerea din televiziune

Ileana Badiu a trecut prin câteva depresii crunte, iar momentele grele pare că nu au scăpat-o din ochi. Vedeta a mărturisit că perioadele negre ale vieții ei au fost piatră de temelie pentru persoana care este acum. „Aș vrea să va povestesc câteva rânduri despre depresiile mele mai vechi, dar și despre cele mai recente – că sunt sigură că nu vă închipuiți că eu, aia care zâmbesc cu gură până la urechi în poze, sunt și o femeie care a trecut prin câteva (!) episoade depresive.

Primul a fost când foarte devreme pentru mine și familia mea, tatăl meu, medic de altfel, salvator de vieți deci, a fost diagnosticat cu leucemie acută la vârstă de 63 de ani și a murit când eu aveam cea mai mare nevoie de el, la 22 de ani ai mei când abia mă maturizasem, mă domolisem și începusem să am o relație caldă și echilibrată cu el”, a povestit Ileana Badiu

Ileana Badiu, schimbare totală din cauza necazurilor

Frumoasa Ileana Badiu a povestit în exclusivitate despre cele mai dificile clipe ale vieții sale. „Suferința familiei mele, boala lungă și grea a tatălui meu, efortul maică-mii și felul brusc în care a intervenit boală, m-au șocat profund. Însă cel mai tare m-a doborât faptul că am încercat să-mi duc demn suferința nelăsându-i pe cei din jur să îmi vadă chinul. La scurt timp a murit prietenă mea foarte bună Corina, având aproximativ vârsta mea, lăsând acasă 2 copii mici care aveau nevoie de ea și un bărbat cu care se iubea nebuneste… a murit stupid, la 25 de km de București, pe autostradă București-Pitești într-un accident care nu avea cum să se intample… Aceste 2 întâmplări mi-au pus capac și timp de un an am avut nevoie de ajutor psihiatric care a implicat medicamente stimulatoare de serotonină dar și anxiloitice sau somnifere.

Simțeam că nu mai pot trăi. Nu, nu aveam gânduri de suicid, însă nu aveam deloc plăcerea de a trăi și totul mi se părea un efort imens… mă simțeam că și cum nu exista nici un fel de lumina la capătul tunelului. Descriu starea în câteva cuvinte, cei care însă au trecut prin traume severe știu că lucrurile stau mult mai complicat decât o frază așternută pe monitorul laptopului. Atunci, că și în alte momente dificile când am simțit că nu mai pot, am apelat la psihiatru sau psiholog – în funcție de caz – pentru că am știut că am nevoie de ajutor. Și bine am făcut. V-am dat exemplul unor traume severe pentru că știu că toți putem trece prin asta, însă am avut episoade și mai puțin dramatice care pentru o perioadă limitată de timp m-au răpus.

Am pierdut o afacere, o căsnicie, câteva sarcini în lună avansată, am stat în spital bolnavă, am fost surmenată, am îngrijit rude bolnave sau am avut depresii postantale – pe scurt, situații de viață care destabilizează și care produc depresii chiar și celor foarte puternici. Le-am depășit pe fiecare dintre ele pentru că am știut să le conștientizez, am vorbit despre ele și am căutat întotdeauna ajutor. M-am maturizat și am înțeles că depresia nu-i o rușine, că-i o boală că oricare altă pentru care există soluții și tratament. Am învățat că a fi puternic implică uneori să fii slab și că puterea unui om constă uneori în capacitatea lui de a cere ajutor”, a mărturisit îndurerată Ileana Badiu.