Cum arată Ana Blandiana, la 76 de ani. Ce spune scriitoarea despre societatea de azi

Cum arată Ana Blandiana, la 76 de ani? Iată ce spune scriitoarea despre societatea de azi! Născută Otilia Valeria Coman, pe data de 25 martie, în Timișoara, este o poetă și o luptătoare pentru libertatea civilă în România. A debutat în revista ”Tribuna” din Cluj, cu poezia ”Originalitate”, unde s-a semnat pentru prima dată drept Ana Blandiana. După o interdicție de 4 ani, aceasta redebutează irevocabil, în revista ”Contemporanul”. Înainte de revoluția din 1989, desidenta și apărătoarea drepturilor omului, l-a înfruntat direct pe conducătorul României de atunci, Nicolae Ceaușescu, prin diferite declarații și interviuri susținute pe postul de radio Europa Liberă.

A luptat de când se știe pe acest pământ pentru libertate, pentru indepenență, iar în acest an, și-a declarat regretul în privința vremurilor pe care le trăim acum. Scriitoarea a vorbit, în special, despre protestele din țară. Ana Blandiana a scris pe contul ei de socializare că România s-a întors în 1990, singura diferență stând, din punctul acesteia de vedere, în faptul că înainte aveam mineri, iar acum galerii de fotbal.”Nu sunt naivă şi nu sunt optimistă. N-am crezut nici o clipă că protestele – cele din ultimul an şi jumătate şi cele de azi – vor face banda ajunsă la conducerea ţării să renunţe la putere. Şi totuşi am fost şi sunt convinsă că protestele sunt importante şi necesare. Şi am luat întotdeauna parte la ele”, și-a început mesajul scriitoarea.

Cum arată Ana Blandiana, la 76 de ani și ce spune despre societatea de azi? ”Ne-am reîntors în 1990, sau poate chiar înainte…”

De asemenea, una dintre comorile poporului român a susținut că protestele nu vor tăia răul de la rădăcină, însă, toate sunt utile. ”Pentru că protestele sunt singurul mijloc de dizolvare a umilinței, care altfel ne-am mortifica celul sufletului colectiv pentru alte decenii. Pentru că protestele sunt singurul mod de a ne dovedi că suntem vii și că nu acceptăm să recădem în ”somnul cel de moarte”. Să nu ne fie teamă: Miraculoasa forță regeneratoare a protestelor constă în faptul că-iată!-cu cât sunt mai reprimate, cu atât au mai multă dreptate”, a adăugat Otilia Valeria Coman.

Cât despre incidentele dintre jandarmi și protestatari, scriitoarea crede că s-au întors împotriva populației, ca în orice dictatură. ” În mod evident, în România face marche-arriere. Ne-am reîntors în 1990, doar că, în locul minerilor, sunt folosite galeriile de fotbal, care nu atacă manifestanții, ci se travestesc în manifestanți pentru a-i compromite, iar jandarmii, înarmați împotriva populației civile cu arme de foc, bat și reprimă ca în orice altă dictatură. Ne-am reîntors în 1990, sau poate chiar înainte…”, a încheiat Ana Blandiana.

Povestea pseudonimului său

După cum este scris mai sus, scriitoarea a publicat două poezii într-o revistă, după care a avut o pauza de 4 ani. Numele de Ana Blandiana s-a născut, și mai apoi imprimat în mintea românilor, pentru că scriitoarea nu se putea semna cu numele ei. De unde vine însă ”Blandiana”? Potrivit unui interviu acordat revistatango.ro, scriitoarea a spus că Blandiana era satul mamei, iar Ana era rima care completa numele, pentru a-l face complet. Însă, apropiații o strigă Doina. Din spusele ei, are ”o colecție de nume”.

”Frumusețea mea are legătură mai mult cu interiorul decât cu liniile”

Conform sursei menționate mai sus, frumusețea, pentru scriitoare, nu constă în exterior, ci în interior. Aceasta admite că este are momente când este ”foarte vie”, dar și momente în care lucrurile stau diferit. ”Frumusețea mea are legătură mai mult cu interiorul decât cu liniile. Sunt momente în care pot să fiu foarte frumoasă, în care sunt foarte vie și vorbesc panional. De asta sunt și eu conștientă, felul în care cuceresc o sală este ceva într-adevăr special”, a declarat Ana Blandiana.

Cât despre asemănarea mai mare dintrea aceasta și unul dintre părinți ori neamuri, scriitoarea admite că are o mare parte din bunicul ei mai mult. De altfel, aceasta s-a considerat, la început, ca fiind o ”fetiță urâțică”, răsturnarea venind tocmai în adolescență. ”Toată lumea spune că semăn cel mai mult cu tatăl tatălui. Adevărul e că eu cred că, crescând și devenind femeie, am trecut tot mai mult dintre tata spre mama. Mama era o femeie frumoasă. Eu am început prin a fi o fetiță urâțică și, brusc, s-a petrecut o răsturnare pe la 14-15 ani”, a mai spus scriitoarea.