Constantin Corduneanu, cunoscutul academician, a murit

Academicianul Constantin Corduneanu a murit azi, la vârsta de 90 de ani. Anunțul a fost făcut public de către Academia Română. Bărbatul a fost Doctor Honoris Causa al universităţilor din Constanţa, Braşov, Iaşi, Suceava şi al Universităţii „Ural” din Ekaterinburg (Federaţia Rusă).

„Academia Română anunţă cu profund regret stingerea din viaţă, joi, în Arlington, Texas, la vârsta de 90 de ani, a academicianului Constantin Corduneanu, ilustru matematician român, cu o bogată carieră internaţională”, a precizat comunicatul Academiei Române, potrivit Agerpres.

Constantin Corduneanu a murit azi!

Constantin Corduneanu s-a ăscut pe 36 iulie, în anul 1928, la Iași, apoi a urmat Liceul Militar din Iași Colegiul Naţional Militar „N. Filipescu” din Predeal (Mănăstirea Dealu) (1940 – 1947). În 1952 absolvă cursurile Facultății de Științe ale Universității din Iași, la Secția matematică.

Doi ani mai târziu de facultate se înscrie la doctorat, tot la aceeași universitate. „Academia Română aduce un respectuos omagiu personalităţii academicianului Constantin Corduneanu. Vestea stingerii sale din viaţă a fost primită cu profundă durere de membrii Academiei Române, de comunitatea ştiinţifică românească şi de către discipolii pe care i-a îndrumat”, potrivit comunicatului. Un număr impresionant de 4.000 de studenți  din România și alți 3.000 din Statele Unite ale Americii i-au ascultat învățăturile.

Constantin Corduneanu a avut atenția a mii de studenți

După  anii 1990, Constantin Corduneanu a fost prezent și în SUA şi în România, unde a activat la Institutul de Matematică „Octav Mayer” din cadrul Filialei Iaşi a Academiei Române. Din 1979 a activat în Academia Româno-Americană de Arte şi Ştiinţe, unde a avut funcţie de conducere (1982 – 1995), iar mai apoi cea de preşedinte (1995 – 1998). După sfârșitul mandatului, a fost ales profesor emerit.

A publicat, în România şi în SUA, aproximativ 200 de cărţi şi articole ştiinţifice în care a abordat variate domenii de cercetare: teoria globală a sistemelor diferenţiale, teoria admisibilităţii şi aplicaţii la sisteme diferenţiale, integrale sau cu operatori Volterra generali (cauzali), teoria stabilităţii sistemelor, cu precădere prin metoda comparaţiei, teoria mişcărilor oscilante şi a undelor, în special cazul aproape periodic.