Ce termen de valabilitate are apa sfințită, zisă și aghiasmă

Izvorul Tămăduirii este sărbătoarea în care se oficiază slujba de sfințire a apei, numită și Aghiasma Mică, ce se poate bea pe parcursul întregului an. Este diferită de aghiasma de la Bobotează, care se bea doar în anumite zile și momente de peste an.

Cât este valabilă apa sfințită, zisă și Aghiasma Mică

Izvorul Tămăduirii este o mare sărbătoare închinată Maicii Domnului și are loc în prima vineri după Paște. În această zi, după Sfânta Liturghie, în biserici, şi uneori la fântâni şi izvoare, se săvârşeşte slujba sfinţirii apei, cunoscută şi sub numele de Aghiasma Mică.

Aghiasma Mică se poate bea pe parcursul întregului an, iar în unele părţi din ţară, preoţii merg şi stropesc casele credincioşilor cu această apă sfinţită, atunci când familiile solicită.

Aghiasma te ferește de duhul cel rău

După ce preotul a sfinţit apa, îi stropeşte pe credincioşi în timp ce se cântă: „Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta, biruinţă binecredincioşilor creştini asupra celui potrivnic dăruieşte şi cu crucea Ta păzeşte pe poporul Tău”.

Astfel, oamenii, din moș strămoș, au înțeles că scopul urmărit prin aghiasmă este de a alunga duhurile cle rele și necurate. De aceea apa sfințită este folosită la descântece, la oameni bolnavi sau pentru cei care sunt neliniștiți.

Izvorul Tămăduirii, sărbătoare închinată Micii Domnului

Sărbătoarea aminteşte de o minune petrecută în apropierea Constantinopolului. Conform tradiţiei, Maica Domnului i-a descoperit împăratului Leon cel Mare, înainte de urcarea sa pe tron, un izvor cu apă vindecătoare.

Împăratul Leon, mergând printr-o pădure, a întâlnit un orb rănit care îşi căuta drumul. Leon l-a luat de mână ca să-l conducă, dar, la cererea orbului de a-i da apă, a plecat să caute. Negăsind, a auzit glasul Maicii Domnului care i-a indicat locul unde va găsi apă pentru a potoli setea orbului şi pentru a-i unge ochii lipsiţi de vedere.

Urmând cele auzite, Leon a găsit izvorul, care s-a dovedit a fi tămăduitor. Orbul şi-a astâmpărat nu numai setea, dar şi-a recăpătat şi vederea. După ce a ajuns împărat, Leon a ridicat în acel loc o biserică, iar cu apa acelui izvor s-au vindecat mulţi bolnavi.