Calendar Ortodox 26 noiembrie-Preacuviosul Părinte Alipie Stâlpnicul

Calendarul Creștin Ortodox arată că azi, 26 noiembrie, se sărbătorește Preacuviosul Părint Alipie Stâlpnicul. Acesta a trăit în perioada împăratului Eliade, adică în anii 608. Poveștile spun că a dat câteva semne divine chiar înainte de a se naște. După ce a venit pe această lume, a uimit pe toată lumea. Părintele a adus semnele virtuțiilor și ale strălucirii care aveau să fie descoperite de cei care l-au înconjurat.

Vorbele spun că întrecea pe toată lumea cu răbdarea lui imensă. „De aceea rănindu-l şi pe el vicleanul diavol, ca şi pe Iov, cu rană, pentru aceasta sfântul în pizma vrăjmaşului s-a rezemat întru acel stâlp numai pe o parte de a răbdat 13 ani, de nu s-a mai întors pe cealaltă parte, până când şi-a dat cinstitul său suflet în mâinile lui Dumnezeu. Iar toată vremea vieţii lui a fost o sută de ani.”

Preacuviosul Părinte Alipie Stâlpnicul-26 noiembrie

Părintele avea originile în țara Armaniei, iar încă de la începuturile sale a auzit cuvântul Domnului: „Tot cel ce va lăsa pe tatăl şi său pe mama sa” şi celelalte, şi-a lăsat tot şi s-a dus la o mănăstire unde a arătat tot felul de nevoinţe şi a întrecut pe toţi monahii cei mai dinainte de dânsul, cu desăvârşita aspră petrecere. Iar tatăl său aflând că se află la mănăstire, cercetă toate locaşurile călugărilor.

Iar sfântul ieşind din acea mănăstire, a colindat tot Răsăritul propovăduind tuturor şi zicând: „Pocăiţi-vă”. Deci s-a dus şi în insula Creta la toate cetăţile şi oraşele din ea; apoi s-a dus la cetatea Lacedemoniei în care a făcut multe minuni şi a zidit o biserică în numele lui Hristos, Mântuitorul nostru. Unde aflându-se până în sfârşit, s-a mutat către Hristos cel dorit, luând cununa nevoinţei.”

Pomenirea Părintelui Iacov Pustnicul, 26 noiembrie

De asemenea, această dată cuprinde prăznuirea mai multor oameni cu credință în Domnul Iisus. Pe lâgă Preacuviosul Părinte Alipie Stâpnicul se numără și Părintele Nicon, Părintele Stelian, Părintele Acachie, dar și Pârintele Iacov Pustnicul. „Ştiu, robule al lui Dumnezeu că poţi, numai nu te îngreuia a face rugăciune. Sfântul înduplecându-se de lacrimile tatălui, l-a înviat pe copil şi l-a dat sănătos în mâinile tatălui său. Din multele fapte ale sfântului acestuia numai una să pomenim.

Un oarecare aducea sfântului apă de departe, de două ori pe săptămână. Şi închipuindu-se diavolul pe sine întru asemănarea sfântului, întâmpină pe la mijlocul căii pe cel ce ducea apă, şi luându-i apa îl trimitea acasă, pentru ca prin lipsa de apă să pună pe sfântul în nedumerire. Iar o dată venea aducătorul de apă şi nesimţindu-l spurcatul diavol, l-a văzut bătrânul şi i-a zis: „Ce este aceasta, fiule?

Multă vreme a trecut de când n-ai adus apă, şi am ajuns nu în mică supărare pentru lipsă de apă”. Iar acela i-a răspuns: „Pururea părinte, la ceasul şi ziua rânduită, eu aduc apă, dar tu, întâmpinându-mă, când într-un loc, când într-altul, nu-mi îngăduiai ca să vin aici”. Iar sfântul a zis către dânsul: „De acum înainte, măcar de mii de ori de mă vei vedea că te întâmpin şi te opresc, sau te cert pe tine, fiule, să nu-mi dai vasul până ce nu vei ajunge la locul acesta.”