Calendar ortodox, 13 noiembrie: Sfântul Ioan Gură de Aur, sărbătorit în această zi

Potrivit calendarului ortodox, astăzi, 13 noiembrie, se sărbătorește Sfântul Ioan Gură de Aur. Luna aceasta sunt pomeniți cei trei sfinți: Sfântul Ioan Gură de Aur, părintele cunoscut și ca Hrisostomul, arhiepiscopul Constantinopolului, dar și Mucenicul Damaschin.

Cel din urmă este cel care a mărturisit în anul 1681 în cetatea împărătească. „Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.” Sfântul Ioan Gură de Aur este Părinte al Bisericii ce a demonstrat fapte care nu pot fi cuprinse în cărți. Contemporan, odată cu cei din vest: Ambrozie, Ieronim și Augustin.

13 noiembrie-pomenirea Sfântului Ioan Gură de Aur în Calendarul ortodox

Calendarul ortodox indică pomenirea mai multor personalități geniale din perioada în care s-a aflat Sfântul Ioan Gură de Aur pe pământ. Părintele a rămas în prezent cu trăsăturile descrise de oameni. Se pare că acesta avea o statură mică, o față plăpândă, dar slăbită din cauza posturilor dese și exigente.

Sfântul Ioan Gură de Aur avea fruntea înaltă, urechile mai mare, barbă și ochi adânci. De asemenea, vorbele trecute de vreme și de oameni spun că era foarte sensibil la frig și că deținea o natură foarte delicată.

Scrierile Sfântului Ioan Gură de Aur

Sfântul Ioan Gură de Aur are la bază în scrierile sale teze precum: limpezire și convingeri morale, dogmatice și sociale, practicile din cadrul vieții cotidiene, personajele biblice, învățături și interpretarea cărților echiului și Noului Testament. Se spune că Sfântul Ioan avea o memorie cum nu s-a mai văzut până la acesta, o precizie deosebită și o interpretare unică. Jocurile sale de cuvinte aduceau cititorilor imaginea frazelor folosite pentru a interpreta textele divine și povețele. „„Augustin vorbea scurt, prefera silogismul; Hrisostom foarte lung, adesea câte două ore fără să producă oboseală ascultătorilor, ci dimpotrivă. Augustin se adresa mai mult minţii, Hrisostom sufletului întreg, pe care voia să-l vadă mişcat la fapte creştine.

Augustin urma în cuvântarea sa o cale severă, logică, rece, abstractă, de multe ori chiar greoaie, Sf. Ioan însă vorbea cald, cursiv, figurat, se inspira de la auditoriul său sau de la împrejurări; ţinea continuu încordată atenţia ascultătorilor prin exemplele vii şi plastice de care se servea, prin figurile de stil, care niciodată nu erau exagerate. Predica lui era un fel de exegeză. Găsim la el unele interpretări de o rară frumuseţe. Despre corabia lui Noe, spune el undeva: Aceasta avea un sens tainic, era prototip al celor viitoare; căci prin corabie era preînchipuită Biserica; prin Noe, Hristos; prin porumbel, Sfântul Duh, prin frunza de măslin, dragostea lui Dumnezeu pentru oameni (Geschihte der Altkirchlichen Literatur, 1923, p. 355).”