A murit părintele Istrate Iovu, una din cele mai iubite fețe bisericești din România. Cu ce afecțiune se lupta

Este doliu în Biserica Ortodoxă Română. A murit părintele Istrate Iovu, una din cele mai iubite fețe bisericești din țara noastră, la doar 47 de ani.

A murit părintele Istrate Iovu, la doar 47 de ani

Vestea a sosit luni, 6 aprilie, dimineața, iar credincioșii, dar și cei apropiați de cunoscutul preot se roagă acum pentru odihna lui veșnică.

Părintele din Bistrița avea probleme cardiace, iar sfârșitul l-a găsit pe patul de spital, la o clinică de specialitate din Târgu Mureș.

A avut gradul bisericesc de Iconom Stavrofor

L-a slujit pe Bunul Dumnezeu vreme de 20 de ani, însă din cauza problemelor cu inima, a fost nevoit să se retragă, la doar 43 de ani, când s-a pensionat de boală, scrie bistrițeanul.ro.

Istrate Iovu fusese preot timp de două decenii în localitatea Chețiu, iar credincioșii făceau pelerinaje la fiecare sărbătoare, căci erau fascinați de felul în care săvârșea slujbele religioase, pildele sale fiind extrem de apreciate nu doar de bistrițeni.

În ultimii ani din viață a mai oficiat câte o slujbă la Sigmir și în Biserica de pe Valea Ghinzii. Anul acesta, în luna februarie, părintele împlinise 47 de ani, însă aniversarea a petrecut-o printre medici, căci problemele sale cardiace s-au acutizat de câteva luni.

Părintele Iovu a absolvit Facultatea de Teologică Ortodoxă din cadrul Universității București și, conform diplomei obținute, putea să profeseze și ca pedagog, finalizând secția de Teologie Pastorală, în anul 1997.

Și-a încheiat masteratul în 2011 la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj Napoca, secția Pastorate și Duhovnicii. În urmă cu 16 ani, datorită implicării pe care o avea pentru Biserica Ortodoxă, a primit gradul bisericesc de Iconom Stavrofor.

Oamenii care l-au cunoscut l-au descris drept un preot cu har duhovnicesc, unul dintre acei părinți care asculta ore în șir problemele oamenilor și abia spre final oferea canonul. Avea răbdare cu toți credincioșii și era dispus să ajute cât mai multă lume aflată în suferință, chiar dacă el avea suferințele sale. Dumnezeu să-l aibă în paza Sa!