A doua zi de Crăciun: 10 lucruri pe care să nu le faci pe 26 decembrie, de Soborul Maicii Domnului

Pe 26 decembrie, creștinii din întreaga țară sărbătoresc atât cea de-a doua zi de Crăciun, cât și Soborul Maicii Domnului. Ca mai toate zilele importante din calendarul ortodox, aceasta este încărcată de nenumărate tradiții și obiceiuri pe care credincioșii le respectă cu sfințenie, mai ales dacă vor să aibă noroc în anul care vine.

Ce nu trebuie să faci de Soborul Maicii Domnului

Conform datinilor creștine, de Soborul Maicii Domnului, nașii trebuie neapărat să-și facă timp pentru a merge în vizită la fini. Cei care nu respectă această regulă nescrisă nu vor avea parte de tot ce își doresc în 2020.

Practic, în această zi, atât rudele îndepărtate, cât și cele prin alianță vor avea ocazia să se strângă laolaltă și să petreacă împreună momente frumoase și liniștite. Când vine vorba despre interdicții, înjurăturile sunt „în capul listei”, alături de bârfe, uneltiri și alte astfel de lucruri pe care avem uneori tendința să le facem, cu sau fără voia noastră.

Totodată, oamenii care muncesc pe 26 decembrie nu vor mai avea nicio zi liberă pentru tot restul anului, iar gospodinele trebuie să evite spălatul rufelor, întrucât datina străveche spune că apa va fi folosită pentru vindecarea rănilor. În plus, în casele unde sunt fete de măritat nu se toarce și nu se coase, pentru ca acestea să nu rămână singure tot restul vieții.

Fetele și flăcăii de la sate dansează pentru a avea parte de sănătate în anul care vine

În zonele rurale, fetele și flăcăii au obiceiul să joace pe 26 decembrie, în semn de bucurie și recunoștință față de tinerețea pe care o trăiesc. Se spune că persoanele care dansează de Soborul Maicii Domnului vor fi aprige și sănătoase pentru tot anul care vine.

În unele zone ale țării se merge „cu colacul” la naşi. Conform tradiției, acesta constă în şapte pâini, două sticle cu ţuică, trei sticle de vin, un cocoş, trei pui sau alte orătănii (fazani, prepelițe), o coastă de porc şi şapte coţi de trandafiri (cârnaţi) sau alte mărunţişuri.

De îndată ce ajunge la casa naşului, finul sărută mâna naşei, se îmbrăţişează de trei ori cu naşul şi spune „De la noi puţin, de la Dumnezeu mult!„. Pe vremuri, în această zi se adoptau copiii orfani, rămaşi după războaie şi molime.

Obiceiul se mai păstrează și acum, pentru că prin unele locuri se mai adoptă copii sărmani. Cel mai adesea, însă, animăluțele rămase fără stăpân au parte de un loc unde să fie iubite și îngrijite, cu smerenie și bucurie, cum ne îndeamnă Sfânta Scriptură.

„Cine a cunoscut, cine a auzit că Dumnezeu S-a sălășluit necircumscris în pântece, Cel pe care cerurile nu l-au cuprins, iar pântecele nu L-a îngrădit, ci din Fecioara S-a născut nu doar simplu Dumnezeu, nici doar simplu om.

Cel ce astăzi S-a născut, poarta care odinioară era a păcatului a arătat o ușă a mântuirii. Căci acolo unde șarpele a vărsat veninul prin neascultare, acolo Cuvântul, prin ascultare, intrând în altar, S-a întrupat.

Acolo unde s-a ivit cel dintâi ucenic al păcatului, Cain, acolo izbăvitorul neamului omenesc, Hristos, fără de sămânță a odrăslit, fără a se rușina iubitorul de oameni de durerile nașterii din femeie”, spunea Sfântul Ierarh Proclu, într-una din predicile sale.