Simona Gherghe a retrăit momentele grele prin care a trecut atunci când a făcut balet. Vedeta a fost lovită de profesori cu scândura peste picioare, iar după doi ani de activitate, a renunţat la sport.
Simona Gherghe recunoaşte că îşi dorea foarte mult să fie ca Nadia Comăneci, însă calvarul prin care a trecut la cursurile de balet, au făcut-o să îşi schimbe decizia.
„Maria, Andreea, Ioana, Simona. Toate vor să fie Nadia. Exersează asiduu la bara de bătut covoare. Habar n-au cum e într-o sală adevărată de gimnastică. În jocul lor, nu lipsesc ceremonia de premiere, podiumul şi medalia. Niciuna nu cunoaşte preţul victoriei. Nu ştiu să povestesc despre celelalte, dar Simona l-a aflat.
Simona n-a urcat niciodată pe podium, n-a luat nicio medalie. Dar a luat bătaie.
Simona e o gimnastă ratată…
Toată copilaria mea mi-am dorit sa fiu Nadia. În jocurile noastre, noi, fetele ne băteam pentru rolul ei. Iar când am împlinit vârsta de şcoală, părinţii mei, martori ai acestei pasiuni, m-au dat la o clasă specială de gimnastică. Asta însemna antrenamente zilnice. Si, în fiecare dimineaţă, de la 8 la 9, balet.
Dar până să ajung acolo, a fost prima zi de şcoală. Şi prima oră de balet. În sală, antrenorul de gimnastică, domnul Radu, si balerina, doamna Balog. (Interesant, acum îmi dau seama că aşa le-am zis dintotdeauna: domnul şi doamna, într-o epocă în care toţi erau tovaraşi…) Era prima întâlnire şi, ca să ne verifice aptitudinile, ne-au pus sa facem şpagatul. Nu mi-a ieşit aşa cum ar fi trebuit şi m-am asezat, cu picioarele depărtate, într-o imitaţie stângace. Profesorul Radu m-a vazut, s-a apropiat şi m-a lovit cu pumnul în spate. O lovitură atât de puternică, încât o simt şi acum pe şira spinării.
– Aici nu ne relaxăm!
Tot ce-a urmat a fost un coşmar. Simpla prezenţă în sală a acelui om mă paraliza. Şi nu îndrăzneam să le spun nimic alor mei, pentru că eu îmi dorisem să fac gimnastică. Într-o zi, de frică, am făcut spasmul plânsului. M-am prăbuşit, horcăind sufocată, pe o saltea. Sala avea un balcon, de unde domnul Radu supraveghea antrenamentele. Ca să-mi treacă, mi-a aruncat de acolo, de sus, un cubuleţ de ciocolată. Cam cum arunci unui câine care nu se mai opreşte din schelălăit un colţ de pâine. Am ştiut, atunci, că n-o să fiu niciodată Nadia.
Chinul copilăriei mele a durat vreo doi ani. Până într-o zi, când am venit acasă cu picioarele vinete. Profesoara de balet, doamna Balog, o unguroaică a cărei singură plăcere era să ne jignească îngrozitor, mă bătuse cu o scândură, pentru că nu executasem corect nu ştiu ce mişcare… Părinţii nu m-au mai lăsat să merg la antrenamente. Aşa mi-am încheiat cariera sportivă. Am o singură amintire palpabilă, de atunci. Un articol, în Flacăra Iaşului, de prin ’84, în care eram menţionată ca rezervă a lotului judeţean de gimnastică ritmică. A fost, de altfel, şi cea mai mare performantă.
- Cum arăta Corina Caragea la primul jurnal din carieră la Pro TV. Au trecut 17 ani de atunci
- Cum a ajuns Mircea Bravo un vlogger de succes. E surprinzător ce studii are
- Oana Roman se apără după ce a fost acuzată că a cerut produse gratis de la Cristina Bâtlan: „Îmi permit să-i cer ce vreau eu”
- De ce a lipsit Mario Fresh la festivitatea de absolvire a Alexiei Eram. Ce mesaj i-a transmis artistul
- Antonia îți aduce 777 rotiri gratuite la Betano! Garantat, fără depunere
PS. Maria Olaru, campioană olimpică la gimnastică, îşi lansează sâmbătă cartea “Preţul aurului. Sinceritatea incomodă”. Am citit câteva pasaje, apărute în presă. Confesiunea Mariei e tulburătoare şi dureroasă. Iar mie mi-a redechis rănile”, a scris Simona Gherghe pe blogul său personal.
Recent, impresionată de bătaia cruntă pe care a încasat-o Alexandra Stan de la managerul ei, Marcel Prodan, dar şi de numeroasele cazuri de violenţă domestică din România, moderatoarea TV a iniţiat o campanie anti-violenţă.
Sursă: www.romaniatv.net