Rețeta originală de sarmale de acum 120 de ani. Le poți prepara de Crăciun

Sărbătorile de iarnă se apropie cu pași repezi, astfel că multe dintre gospodinele din întreaga țară sunt deja cu gândul la bucatele pe care le vor pune pe masă în seara de Crăciun. Mai mult ca sigur, din meniu nu au cum să lipsească binecunoscutele sarmale, preparat preluat de la turci, dar care a devenit deja tradițional în Noaptea Sfântă a Nașterii Domnului.

Sarmalele, nelipsite de pe mesele românilor în Noaptea de Crăciun

De obicei, sarmalele sunt considerate mâncare grea, care se prepară cu precădere  în timpul sezonului rece și se servește alături de mămăligă, cartofi, sau pâine.

De-a lungul timpului, românii inventivi au născocit diverse variante care s-au bucurat la rândul lor de un real succes, mai ales în rândul vegetarienilor.

Un lucru e cert, însă: acest preparat a fost transformat într-un adevărat simbol al țării noastre, chiar dacă își are originea în colțuri mult mai îndepărtate ale lumii.

Din punct de vedere etimologic, „sarma” provine din cuvântul turcesc „sarmak”, care înseamnă „rulou”, sau „pachet”, făcând referire la ambalajul ce înfășoară umplutura.

În Turcia, termenul a fost folosit și pentru diverse produse de patiserie, asemănătoare cu baclavelele, desert adorat în egală măsură și de români. Este vorba despre  „saray sarma” şi „fistik sarma”, preparate din foi de plăcintă ce învelesc o umplutură pe bază de alune, nuci, fistic şi sirop.

Cum să prepari cele mai bune sarmale. Rețeta originală e veche de peste 100 de ani

Cu toții știm că sarmalele se prepară din carne tocată (de obicei vită, porc, viţel, sau o combinaţie a lor, dar şi miel, capră, cârnaţi, pui, rață, gâscă ), orez, ceapă, sare, diverse condimente (piper, verdeţuri diferite, seminţe de pin, scorţişoară, ceapă etc.) amestecate şi apoi rulate în frunze de dimensiuni mari.

Ca ambalaj poți folosi foile de varză (proaspete sau murate), sfeclă, conopidă, măcriş, viță-de-vie (proaspete sau murate) sau chiar frunze de bananier. Această combinaţie se fierbe încet, timp de câteva ore, iar apoi este numai bună de savurat.

Există nenumărate variante, cu carne sau special pentru vegetarieni, asezonate în diferite moduri, dar la fel de gustoase. Reţetele pot varia de la o țară la alta, însă toată lumea este de acord cu faptul că cea mai bună metodă de a le găti este fierberea lentă, în vase mari de lut, astfel încât să-și păstreze gustul desăvârșit.