Soţul meu este un bărbat pe cale de dispariţie, nu are nici un defect

Cum este relaţia ta cu Laurenţiu?

Soţul meu este un bărbat pe cale de dispariţie. Uimitor, romantic, frumos, bun. Aş putea sa înşir calităţile lui Reghecampf pe 100 de pagini . Cu el vorbesc mii de ore, despre absolut tot ce-mi trece prin minte, este omul care mă temperează, mă aşază cu picioarele pe pământ când îmi iau zborul . A stat lângă mine în timpul operaţiei secundă cu secundă. După operaţie la fel. Lipsea doar 2, 3 ore cât avea antrenament. După, alerga să fie lângă mine. Mi-a dat să mănâc cu linguriţa ca la bebeluşi , m-a pansat de două ori pe zi, m-a îmbrăcat şi multe altele. Mă uitam le el şi îi mulţumeam lui Dumnezeu că mi-a adus în viaţă un miracol, adică pe el. Laurenţiu este exact aşa cum a fost tatăl meu, identic din toate punctele de vedere. Avocatul Traian Tănase, tatăl meu, era un bărbat care se mândrea cu familia lui, piticuţele lui (eu şi sora mea, Anca), şi-a divinizat soţia (mama mea, Ionela Prodan), o susţinea cum nimeni altul nu ştia să o facă. Era lângă noi secundă cu secundă. Toată viaţa mea s-a învârtit în jurul tatălui meu, l-am divinizat. Mi-a repetat non stop, zi de zi: „Să-ţi găseşti un bărbat aşa cum sunt eu: să-şi dorească o familie, copii, să te susţină necondiţionat, să te divinizeze, să aibă grijă de voi mereu.” Asta am înregistrat în mintea mea şi asta am luat, un bărbat care nu are nici un defect. Eu una, cel puţin, nu i-am găsit până acum vreun defect.

Întotdeauna, Laurenţiu a ţinut cont de ce mi-am dorit. De fapt cred că în toţi aceşti ani dacă am spus vreodată că îmi place un lucru în secunda 2, l-am avut. Dacă am spus că îmi doresc să merg undeva, imediat m-a dus acolo. Aşa că, acum suntem toţi fericiţi, şi eu şi Laur, şi fetele, şi mai ales Bebe . El se uită zilnic la mine şi mă întreabă dacă am nevoie să-mi aducă hainele şi să mă ajute să mă îmbrac, îmi aduce pantofii, mă ajută să-i încalţ, este copia tatălui lui. El o ţine una şi bună: „Mama, dacă tata nu e acasă eu sunt şef în locul lui, eu trebuie să am grijă de voi.” Aşa mic cum este face chec alături de Nuţi sau bunica şi-mi aduce la pat să mănânc, îmi spală fructe şi îmi aduce să mănânc. El ascultă discuţiile surorilor şi mi le spune . Aşa crede el că are grijă de ele. Dacă fetele mele hotărăsc să meargă seara undeva, el intervine şi îşi dă cu părerea. Spune ba că e prea târziu pentru o fată să iasă în oraş la acea oră. Îşi dă cu părerea şi despre ţinută, ba că s-au îmbrăcat prost, ba că fusta e prea scurtă, că machiajul este prea strident . Noi ne distrăm, dar el îşi ia în serios rolul de protector al familiei, este incredibil Bebeto . După ce-şi termină antrenamentul la fotbal aleargă acasă ca să vadă ce fac surorile şi mama lui. Dumnezeu mă iubeşte enorm şi mi-a dat atât de multe lucruri superbe în viaţă, încât nu am cum să mulţumesc nici în 100.000 de vieţi.