Reacția emoționantă a unui medic, după ce copilul care a intrat în comă de la o anestezie a murit: „Întoarce-ți fața și plângi în oroare”

Decesul copilului de patru ani din Pitești care a fost internat în comă la spital, în urma unei anestezii făcute la o clinică stomatologică, a creat rumoare în lumea medicală din România. Medicul specialist psihiatru Gabriel Diaconu a oferit o reacție plină de emoție pornind de la acest caz, cuplat cu experiențele sale personale din lumea medicine din România.

Reacția unui medic psihiatru cunoscut, după decesul copilului de la stomatologie

Gabriel Diaconu pornește în scrisoarea asta de la trauma pe care o suportă un medic care pierde pe masa de tratament un copilaș:

„Întoarce-ți fața și plângi în oroare, când ești doctor, de fiecare dată când moare un copil. Dar descoperă-ți capul când trece pe stradă un medic care se încumetă să trateze plăpânde făpturi, la început de viață. Pentru că acolo, în locul ăla atât de îngust, atât de încărcat cu cele mai ciudate energii, distanțele sunt mici între glorie, și apocalipsă.”

Psihiatrul a povestit și mai multe cazuri pe care le-a întâlnit de-a lungul carierei sale, prin care a vrut să arate suferința prin care trec părinții, atunci când micuții lor sunt pe masa de operație, fără să aibă însă șanse de supraviețuire:

„Într-o seară târziu m-am dus la alt spital să stau lângă un tată care se uita, îngândurat, la fiica lui, căutând semnele lipsă ale unui miracol. Dimprejur, în terapie intensivă, miza vieții se calcula în picături, părți per minut, concentrații ale gazelor sanguine, diureză, minuțiile tehnice ale preocupării abstracte umane cu ingineria convalescenței de după o operație, sau o maladie. Doctorii mi-au cerut să semnez o hârtie, și nu pot s-o semnez, mi-a spus. Tu ce-ai face dacă ar fi copilul tău? Nici nu-mi dau seama dacă mai e aici, unde-o fi. Nici măcar nu înțeleg ce e aia, moarte cerebrală, poți să-mi explici? Cum să semnez? Ar însemna să o omor cu mâna mea.”

Concluzia medicului psihiatru, după decesul copilului de 4 ani

Diaconu a scris apoi că își dorește ca fiecare om să lupte pentru ca astfel de situații să nu se mai repete:

„Ca să poți să te uiți, ca mine, în ochii unui părinte căruia i-a murit pruncul îți trebuie mai mult decât școală, educație, sau tăriile halatului. Îți trebuie aceeași conformație etică, de moment, pe care-o trăiește și el. Ar omorî să îl aducă înapoi. Și-ar da viața la schimb să i-o redea lui. Dumnezeu dacă i-ar sta în față, pe Dumnezeu l-ar lua de guler și-ar da cu el de pământ. Și nici măcar porțile Iadului nu l-ar împiedica, orfeic, să-și recapete copilul. Dar, în realitate, nimic dintre acestea nu devine posibil.

Și atunci suntem lăsați să decidem ce vom face. Moarte pentru moarte? Linșat doctor? Aruncat cu vorbe aiurea până ne cuprinde frenezia despre alte subiecte? Sau nu lăsăm să treacă degeaba încă un moment, nu înainte să fi schimbat definitiv felul de-a fi, și felul de-a face, până la urmă o meserie salvatoare de vieți, dar și de ocrotit suflete?”, mai scrie medicul psihiatru, pe facebook.