Inclusă în topul celor mai înspăimântătoare locuri din lume, pădurea Hoia-Baciu îi uimeşte chiar şi pe cercetători! GALERIE FOTO

Triunghiul Bermudelor din România, cum a fost botezată pădurea Hoia Baciu, de lângă Cluj-Napoca, încă naşte controverse. Aflată în topul celor mai îngrozitoare locuri din lume, aceasta îi fascinează până şi pe cercetători. Vezi mai multe imagini sus, în Galeria Foto!

România are câteva „celebrităţi horror”, dar probabil cea mai importantă este pădurea de la marginea oraşului Cluj-Napoca, Pădurea Hoia Baciu, care se întinde pe aproximativ 300 de hectare. Este considerat unul dintre cele mai intense locuri cu privire la activităţi paranormale, de la apariţii de fantome, OZN-uri, alte fenomene misterioase şi chiar înfăţişarea stranie a pădurii care stârneşte imaginaţia multor străini, scrie TopBuzz. Click pe meci în aplicaţia de mai jos pentru detaliile complete: echipe de start, comentariul live, statistici, clasament în timp real! Click pe GRUPA H pentru a vedea rezultatele din celelalte jocuri din grupele Ligii Campionilor! Click pe MECIURILE ZILEI pentru a vedea toate jocurile de azi.

Pădurea Hoia Baciu, apariţii OZN şi siluete stranii

Numită şi Triunghiul Bermudelor din România, pădurea a luat numele de Hoia Baciu după ciobanul care şi-a pierdut 200 de oi în acest loc. Copacii bizari sunt consideraţi sufletele celor omorâţi în pădure. Se spune că la miezul nopţii o pereche de ochi verzi se deschid şi apare o ceaţă foarte deasă.

Alte activităţi paranormale sunt concentrate într-o zonă din pădure unde vegetaţia a murit. În acest loc, în anii ’60, biologul Alexandru Sift a fotografiat ceea ce credea a fi OZN-uri. De atunci, zvonurile despre fenomenele paranormale din pădure s-au înmulţit şi au ajuns în atenţia publicului larg.

De asemenea, în cele mai întunecate zone din pădure apar fascicule de lumină. Sift a explorat fenomenul, menţionând că ştiinţa nu îl poate explica, ceea ce este desigur şi aspectul cel mai interesant al Pădurii Hoia-Baciu: oamenii de ştiinţă nu pot aduce dovezi care să facă înţelese diversitatea de fenomene care au loc.

Profesorul Adrian Pătruţ a acordat un interviu Antena 3 şi a făcut dezvăluiri senzaţionale, greu de crezut pentru oamenii de rând.

”Ceva cu totul aparte mi s-a în­tâmplat în 2000, în preajma Paştelui. Mă dusesem atunci la pădure cu un cercetător originar din Cluj, care trăieşte în Germania. Deodată, am observat că din vârfurile a mii şi mii de copaci curgea ceva. Era o sevă, un lichid… Parcă era un izvor ce curgea de pe copaci, de la 10-15-20 de metri şi se aduna la rădăcinile lor. Am rămas încremenit.

Pădurea Hoia-Baciu e cunoscută pentru vegetaţia ei foarte, foarte uscată, aşa că era ceva neobişnuit ce văzusem noi acolo. A doua zi, când ne-am întors, nu mai era nici urmă din seva aceea abundentă ce curgea de pe miile de copaci. Pământul uscat o absorbise cu totul.

Mai există o altă întâmplare tulburătoare la care am asistat, şi pe care n-am povestit-o nimănui până acum. S-a petrecut după 1989 şi în ea a fost implicată o studentă de la Cluj. Eram cu toţii la liziera pădurii, la doar 50 de metri de oraş, pe coasta dinspre sud, care dă spre Someşul Mic şi de unde se vede tot oraşul, în­tr-o deschidere panoramică frumoasă şi mare.

Şi atunci, ceva i s-a întâmplat fetei… Am văzut-o cum a stat tă­cută şi pierdută ca într-o transă, vreme de o oră. Şi când s-a trezit, ne-a povestit ceva straniu. Brusc, în­cepuse să vadă Clujul cel vechi, de acum mai bine de 50 de ani. Nu numai că-l văzuse, dar chiar se plim­base o oră întreagă (ora aceea a ei de transă!) prin Clujul fără blocuri. Mersese pe străzile şi pe bulevardele lui, aşa cum se înfăţişau ele şi înainte, şi în timpul răz­bo­iului. O vreme, am ascultat-o toţi, unii mai încrezători, alţii mai sceptici, după care ne-am dus la autobuz. Sfâr­şitul poveştii a fost stupefiant. Când să plătească, fata a găsit în buzunar o monedă de argint de 100 de lei, cu chipul Regelui Mihai. Apărută de niciunde! Era do­vada că ea fusese cu adevărat, o oră, în trecut. Călătorise, nu avusese o simplă retrocogniţie. E ceva greu de gândit, încă”, povesteşte profesorul Adrian Pătruţ.