Obiceiuri și tradiții de Dragobete, sărbătoarea iubirii la români

Ziua lui Dragobete, zeul tinereții, al iubirii și veseliei are origini stăvechi. Acesta este un personaj preluat de la vechii daci și transformat într-un protector al tinerilor și patron al iubirii. În legendele populare, ziua dragostei este denumită și ”Cap de primăvară”, ”Năvalnicul” sau ”Logodnicul Păsărilor”.

Dragobete era fiul babei Dochia, un băiat chipeș, iubăreț, ce seducea toate femeile care îi ieșeau în cale. Până azi, tradiția pe care o poți întâlni în multe zone, care stă la baza acestei zile deosebite, constră în faptul că feciorii și fetele se îmbracă în haine noi, se întâlnesc în fața bisericii și pleacă să caute prin păduri și lunci flori de primăvară.

Obiceiuri și tradiții de Dragobete

Dacă aceștia găseau fragi înforiți, îi adunau în buchete și le dădeau fetelor spunând: „Floride fraga/Din luna lui Faur/La toată lumea sa fiu dragă / Urâciunile să le desparți”.[10] Pe dealurile din sat se aprindeau focuri, iar în jurul lor stăteau și vorbeau fetele și băieții. La ora prânzului, fetele se întorceau în sat alergând, obicei numit zburătorit, urmărite de câte un băiat căruia îi căzuse dragă. Dacă băiatul era iute de picior și o ajungea, iar fata îl plăcea, îl săruta în văzul tuturor. De aici provine expresia Dragobetele sărută fetele!”

O altă tradiție, cunoscută nu de mulți, spune așa: ”Unii tineri, în Ziua de Dragobete, își crestau brațul în formă de cruce, după care își suprapuneau tăieturile, devenind astfel frați, și, respectiv, surori de cruce. Se luau de frați și de surori și fără ritualul de crestare a brațelor, doar prin îmbrățișări, sărutări frățești și jurământ de ajutor reciproc. Cei ce se înfrățeau sau se luau surori de cruce făceau un ospăț pentru prieteni.”

”Dragobetele sărută fetele”

De asemenea, cu ocazia zilei de Dragobete, bătrânii satului se îngrijeau mai mult decât de obicei de animalele lor din ogradă. De menționat este că sacrificarea lor este interzisă în această zi. Cândva, exista obiceiul ca fetele tinere necăsătorite să strângă zăpada rămasă pe alocuri, care era cunoscută drept ”zăpada zânelor”. După ce aceasta se topea, apa rezultată prin topire se spunea că are proprietăți magice în iubire și în descântecele de iubire, dar și în ritualurile de înfrumusețare.

Se crede că apa născută din surâsul zânelor le ajută pe fete pentru a deveni mai atrăgătoare și la fel de frumoase ca zânele. De Dragobete, fetele trebuie să se întâlnească cu un băiat, așa că nu vor avea parte deloc de iubire de-a lungul anului. Cât despre băieți, aceștia trebuie să aibă în ziua de Dragobete relații cordiale cu persoanele de sez feminin.