Lorena Balaci și-a donat toate hainele colorate, la 40 de zile de la moartea lui Ilie Balaci

Luna aceasta, mai exact pe 21 decembrie, se împlinesc două luni de când Ilie Balaci a murit. Recent, familia fostului fotbalist i-a făcut parastasul de 40 de zile, iar fata lui cea mare nu își revine din șocul suferit după pierderea părintelui ei. Lorena Balaci a făcut mărturisiri emoționante despre tatăl său, primele sărbători de iarnă fără acesta, dar și decizia total neașteptată pe care a luat-o în perioada de doliu.

“Eu nu mi-am pierdut doar tatăl. Mi-am pierdut cel mai bun prieten. Eram foarte apropiaţi. Toate sărbătorile le făceam împreună. Eu până anul trecut am locuit la două case distanţă de părinţii mei. De Crăciun, ne strângeam toţi la masă la mama. Anul acesta nu vor fi sărbători pentru noi. Încerc să-mi revin pentru copii (n.r.: Atanasie, 14 ani şi jumătate şi Hristu, 19 ani), sora mea pentru fetiţa ei, iar mama pentru noi şi nepoţi.”, a mărturisit fiica regretatului sportiv pentru click.ro.

Fata cea mare a lui Ilie Balaci și-a donat toate hainele colorate, se îmbracă doar în negru

În vârstă de 40 de ani și mamă a doi copii frumoși, Lorena Balaci a decis să își dea toate hainele colorate pe care le are în garderobă. Decizia aceasta a luat-o, pentru că își dorește să poate doliu în memoria tatălui ei, Ilie Balaci.

“Eu şi mama nu putem să depăşim nici acum perioada de doliu, care se ţine 40 de zile. Eu mă îmbrac în continuare în negru. Am donat toate hainele colorate, nu mă mai fardez, evit să merg la petreceri, nu mai ascult muzică acasă, nu mai dansez şi nici nu mai râd ca înainte. Văd şi eu că nu mai sunt cea care eram. Anul 2019 nu vreau să-mi aducă neapărat ceva, ci îl rog să nu-mi mai ia. A fost cumplit”, a mai spus Lorena Balaci, potrivit sursei citată mai sus.

Ilie Balaci a murit în braţele mamei lui în Craiova

Vă reamintim că Ilie Balaci a încetat din viață brusc pe 21 octombrie, după ce i s-a făcut rău dimineața. Împreună cu el în casa din Craiova era mama sa, căreia i-a spus că nu poate respira și a sunat imediat la 112. La scurt timp după ce o ambulanță a ajuns fostul sportiv, medicii l-au dus de urgență la spital. Din nefericire, nu au putut să facă nimic ca să-l țină în viață. Decesul a fost pronunțat după aproape o oră de tentative eșuate de resuscitare.

“Prietenii mei erau lângă cei de la SMURD. El a simţit ceva. I-a dat telefon unei prietene, soţiei lui Cioroianu, care e medic orelist, şi i-a spus: «Cioroianco nu pot să respir, nu mă simt bine». Apoi a căzut şi au sunat ambulanţa. Mama lui era acolo, ea a sunat la ambulanţă. Nu am crezut când am fost sunat şi mi-au spus… Ultima dată am vorbit vineri cu el. Am fost împreună, am făcut o masă cu prieteni, cu el. Am stat împreună 5-6 ore. Ilie nu avea probleme, eu mă plângeam că iau pastile.”, a povestit cu vocea sugrumată Sorin Cârţu în cadrul unui interviu oferit la Antena 3.

Nicolae Ungureanu, fost coleg cu Ilie Balaci în Craiova Maxima, a făcut și el câteva dezvăluiri despre ultimele momente petrecute pe această lume de regretatul fotbalist.

“Din ce am auzit a făcut infarct. Am înțeles că s-a întâmplat pe la ora 9, când era acasă cu mama lui. I s-ar fi făcut rău și au chemat SMURD-ul. Până să vină salvarea a căzut din picioare! Nu știu ce Dumnezeu se întâmplă cu generația noastră, ne prăpădim prea repede. Mi-e și greu să mai vorbesc”, a mărturisit Nicolae Ungureanu pentru gsp.ro.

Poza de mai jos este ultima cu Ilie Balaci înainte să părăsească această lume. În noaptea dinainte de a i se face rău și a muri, fostul fotbalist a petrecut într-un club din Craiova.

Ilie Balaci – biografie

Ilie Balaci a fost unul dintre cei mai buni jucători români de fotbal și s-a s-a născut pe 13 septembrie 1956 în Bistreţ, județul Dolj. Datorită performanțelor sale, el a primit porecla “Minunea blondă” şi este omul de care se leagă marile succese ale Universităţii Craiova din anii ’80.

Ilie Balaci a început să joace fotbal la nouă ani, în 1965, la “piticii” Universității Craiova, şi a debutat în prima divizie la mai puţin de 17 ani (12 august 1973, Jiul Petroșani — Universitatea Craiova 1-1). O jumătate de an mai târziu, a devenit cel mai tânăr debutant în echipa națională, la 17 ani și şase luni, într-un meci contra Franţei, de la Paris, pierdut cu 0-1, pe 23 martie 1974. A marcat primul gol sub “tricolor” pe 6 octombrie 1976, într-un amical Cehoslovacia – România 3-2, iar în 12 mai 1982 a fost în premieră căpitanul naţionalei într-un amical Argentina – România 1-0. Ultimul meci la echipa naţională pentru Balaci a fost şi ultimul al lui Mircea Lucescu pe banca tehnică: România – Austria 4-0, pe 10 septembrie 1986, în preliminariile Euro 1988.

Fostul sportiv a jucat în Divizia A 347 de partide și a marcat 84 de goluri pentru Universitatea Craiova (1973-1985), FC Olt Scornicești (1985-1986) și Dinamo (1986-1988): 76 pentru “Ştiinţa”, şapte pentru FC Olt şi unul pentru Dinamo. A adunat 69 de selecții şi a marcat de opt ori pentru naţionala României, iar în două rânduri a fost desemnat cel mai bun fotbalist din România (1981 și 1982).

Ilie Balaci s-a accidentat în apogeul carierei, la 27 de ani, când era liderul “Craiovei Maxima” şi cel mai bun jucător român, şi a avut un final prematur de carieră, la 31 de ani, din cauza deselor accidentări. Cea mai gravă dintre ele, care a pus punct carierei sale de fotbalist la cel mai înalt nivel, a fost provocată de fundașul Vasile Arezanov, într-un meci de campionat, jucat la Baia Mare, la 21 februarie 1984. Din acest motiv a ratat şi Campionatul European din Franța, din 1984, deși a contribuit din plin la calificare.

Ca jucător, Ilie Balaci a câştigat trei titluri cu Universitatea Craiova (1973-1974, 1979-1980 și 1980-1981), patru Cupe ale României şi a fost semifinalist al Cupei UEFA cu gruparea din Bănie, care a devenit în sezonul 1982-1983 prima echipă din ţara noastră care ajunge în careul de aşi al unei cupe europene. A jucat 3 988 de minute pentru naţionala României şi 22 497 de minute în Liga 1 pentru Universitatea Craiova.

Ca antrenor, Ilie Balaci le-a pregătit pe Dinamo (tineret), Pandurii Târgu Jiu, Drobeta Turnu Severin și Universitatea Craiova. În anul 1991 a părăsit România pentru a antrena în Asia și Africa, unde a câștigat 21 de trofee cu şapte cluburi și a fost supranumit “Prințul deșertului”.