În luna noiembrie, artistul a fost internat din cauza unor infecţii urinare, iar pe 25 aprilie a decis să îşi anuleze toate spectacolele din cauza unor probleme pe care le avea cu vocea.
Maestrul a avut mai multe legături trainice cu sportul. În tinereţe, la liceu, a practicat oina, sportul nostru naţional, făcând parte din echipa unităţii de învăţământ. A rămas cu regretul că disciplina pe care o iubea nu s-a dezvoltat precum baseballul în SUA.
Beligan a jucat şi fotbal, în echipe de tineret, pe postul de extremă dreaptă. Cu intrarea în teatru, s-a îndrăgostit de tenis, fiind iniţiat de celebrii fraţi Gogu şi Marin Viziru. Îi avea parteneri pe Ion Lucian şi Ion Vova. Idolul artistului din vremuri de azi era elveţianul Roger Federer.
Într-un interviu publicat de Gazeta Sporturilor în 2010, maestrul îi enumera printre prieteni pe Ilie Năstase, Emeric Ienei, Ivan Patzaichin şi Cornel Oţelea. Beligan dezvăluia că simpatizează cu Steaua şi cu FC Barcelona.
80 de roluri este numărul aproximativ al personajelor întruchipate de Beligan pe scenă: între ele Ianke („Take, Ianke şi Cadîr”), Richard al III-lea şi Zeus („Danaidele”)
- Cum arăta Corina Caragea la primul jurnal din carieră la Pro TV. Au trecut 17 ani de atunci
- Cum a ajuns Mircea Bravo un vlogger de succes. E surprinzător ce studii are
- Oana Roman se apără după ce a fost acuzată că a cerut produse gratis de la Cristina Bâtlan: „Îmi permit să-i cer ce vreau eu”
- De ce a lipsit Mario Fresh la festivitatea de absolvire a Alexiei Eram. Ce mesaj i-a transmis artistul
- Câștigăm 5.000 de lei cu SuperLiga! Biletul etapei 17
30 de filme apar în filmografia lui Beligan: printre pelicule se regăsesc „O noapte furtunoasă”, „Lanţul slăbiciunilor”, „Iancu Jianu, zapciul” sau „Trahir”
– născut pe 14 decembrie 1918, Galbeni/Bacău
– pe linie paternă, este urmaş al unuia dintre fraţii lui Ion Creangă;
– director al Teatrului de Comedie (’61-’69) şi al Teatrului Naţional (’69-’90);
– preşedinte de onoare pe viaţă al Institutului Internaţional de Teatru;
– membru de onoare al Academiei Române din 2004
Sursă: www.libertatea.ro