Kitty Cepraga s-a întors în România! Este de nerecunoscut. FOTO

„Am ple­cat din România când eram foarte tânără şi mă bucuram de o anume glorie artistică, dar a fost o plecare asumată, cu o miză profesională mare şi cu una interioară încă şi mai mare: am plecat în Italia ca să mă lămuresc cine sunt, cu-adevărat, ca om. Or, căutarea asta de sine nu ar fi putut să funcţioneze, dacă nu acceptam deplin experienţa vieţii luate de la capăt, într-o ţară străină.

Şi uite că stau în Italia deja de 14 ani! Iar în aceşti 14 ani, cu bune, cu rele, cu suişuri, cu coborâşuri, mi-am clădit o existenţă solidă, plină de satisfacţii, atât profesionale, cât şi personale. Inclusiv faptul că am decis să nasc co­pilul şi să-l cresc în Italia îţi răspunde într-o anume măsură la întrebare.

Aşa că, da, Italia e astăzi mai curând acel „acasă”, pentru mine. Pe de altă parte, omul care îmbrăţişează o carieră în sistem freelance, de liber profesionist, este, prin definiţie, un nomad, pen­tru care „acasă” cel din suflet nu coincide neapă­rat cu acel „acasă” determinat de locurile pe unde-l poartă angajamentele profe­sionale.

Într-o anume măsură, asta se întâmplă şi în cazul meu: în suflet, România va însemna mereu acel „acasă” emoţional, acel „acasă” al locului naşterii, acel „acasă” al pă­rinţilor, acel „acasă” al spaţiilor şi al locurilor pe ca­re ţi le apropii în copilărie şi care rămân „ale ta­le” veşnic”, a declarat Kitty Cepraga pentru formula-as.ro.

Kitty Cepraga, neîndreptățită în România

„Au fost momente, cât încă locuiam în Ro­mâ­nia, în care am considerat că eram un pic ne­drep­tăţită, în care s-au spus pe seama mea răutăţi, lucruri neadevărate… Şi-apoi, aveam 20 de ani când am devenit persoană publică. În ciuda suc­cesului, n-aveam experienţa showbiz-ului şi riscam să ies din decor, exista pericolul ca fru­moasa corabie a visurilor mele să se iz­bească de vreun zid. Parţial, cel puţin, alegerea mea de a pleca din România, într-o perioadă în care eram pe val, aşa se explică, dorindu-mi însă fierbinte să-mi continui cariera, într-un fel profesionist.

Pe de altă parte, trebuie să re­cunosc că n-a fost deloc uşor. Să încerci să faci asta, mai ales în domeniul actoriei, când tu nici nu cunoşti limba acelei ţări (eu nu cunoşteam italiana când m-am mutat în Roma) e curată nebunie. Com­pe­tiţia nu se dă doar cu băştinaşii, cu vorbitorii na­tivi ai limbii respective, ci şi cu toate actriţele străine care vin acolo să-şi caute norocul, la fel ca tine! Sincer, dacă acum aş fi pusă în situaţia de a mai face alegerea asta încă o dată, în con­diţiile pe care ţi le-am descris, n-aş mai avea nici energia şi nici ne­bunia cu care, din feri­cire, am fost „echipată” atunci”, a mai spus ea.