Halloween-ul românilor este mâine. De ce se sărbătorește Sâmbăta Morților și ce semnificație are!

Halloween-ul românilor are loc an de an și se numește Sâmbăta Morților, o zi de rugăciune în care ne amintim de cei trecuți la cele veșnice și dăm de pomană preparate culinare precum covrigei sau colivă pentru amintirea acestora.

Sâmbăta Morților, ziua în care sunt pomeniți cei trecuți la cele veșnice

În Biserica Ortodoxă, ziua în care se face, de obicei, pomenirea morților este sâmbăta. Pentru această pomenire, conform canoanelor și legilor stabilite la sinoadele ecumenice ale Bisericilor Ortodoxă și Greco-Catolică, există două zile pe an dedicate celor decedați. Este vorba despre sâmbăta dinaintea Duminicii Lăsatului sec de carne și sâmbăta dinaintea Pogorârii Duhului Sfânt. În termen populari, aceste sărbători poartă numele de Moși de vară și Moși de toamnă.

În Ardeal, în special în comunitățile romano și greco-catolice, pomenirea nu se face sâmbăta, ci de fiecare dată pe 1 noiembrie indiferent în ce zi a săptămânii pică această dată. La transilvăneni și bănățeni, această sărbătoare este denumită Luminația sau Iluminația. La cimitir, creștinii merg și aprind lumânări și dau de pomană sandvișuri, dulciuri sau bomboane, obiceiul cu coliva fiind mai degrabă specific  sudului.

Rugăciunea pe care e bine să o spui în Sâmbăta Morților

Iată și o rugăciune pe care e bine să o spui în această zi importantă: „Pomenește, Doamne, pe cei ce întru nădejdea învierii și a vieții celei ce va să fie au adormit, părinți și frați ai noștri și pe toți cei care întru dreapta cre­dință s-au săvârșit, și iartă-le lor toate greșelile pe care cu cuvântul sau cu fapta sau cu gân­­dul le-au săvârșit, și-i așază pe ei, Doamne, în locuri lumi­noase, în locuri de verdeață, în locuri de odihnă, de unde au fugit toată dure­rea, întristarea și sus­­pinarea, și unde cercetarea Feței Tale veselește pe toți sfinții Tăi cei din veac”.

„Dăruiește-le lor și nouă Împă­răția Ta și împărtășirea bunătăților Tale celor negrăite și veș­nice și des­fătarea vieții Tale celei ne­sfâr­șite și fericite. Că Tu ești învierea și odihna ador­­­mi­ților robilor Tăi (numele), Hris­toase, Dumnezeul nostru, și Ție slavă înălțăm, împreună și Celui fără de început al Tău Părinte și Prea­sfân­tului și Bunului și de viață făcă­to­ru­lui Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. Cu sfinții odihnește, Hristoase, su­fle­tele adormiților robilor Tăi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit!”, este continuarea rugăciunii.