Citatul zilei, 3 octombrie 2019! Aleksandr Soljenițîn îți descrie binele prin prisma răului

Citatul zilei, 3 octombrie 2019 vine de la un important scriitor al Rusiei. Aleksandr Soljenițîn a trăit pe propria piele Gulagul, a devenit un dizident comunist și a pus pe hârtie toate amintirile. Au devenit adevărate capodopere și cuvinte de căpătâi pentru mulți dintre oameni. „Mi-a fost dat ca, din anii petrecuţi în închisoare, să duc cu mine, pe spatele meu bătut, care aproape s-a frânt sub povară, această experienţă esenţială: cum devine fiinţa umană rea şi cum devine bună. În tinereţe, intoxicat de succese, mă simţeam infailibil şi, din această cauză, eram crud‚ îmbătat de putere, am fost un ucigaş şi un tiran.

Citatul zilei, 3 octombrie 2019!

În cele mai rele momente ale mele, eram convins că fac bine şi mă acopeream complet cu argumente sistematice. Şi numai când m-am întins pe paiele mucezite din închisoare, am simţit înlăuntrul meu primele semne ale binelui”, nota Soljenițîn. Pe numele lui întreg Aleksandr Isaievici Soljenițîn, scriitorul s-a născut pe11 decembrie 1918la Kislovodsk în Republica Sovietică Federativă Socialistă Rusă. A fost un important romancier rus, activist și dizident anticomunist, care a făcut cunoscută lumii întregi problema gulagurilor și a lagărelor de muncă forțată din Uniunea Sovietică.

Deși, de cele mai multe ori, scrierile sale erau interzise, a reușit să publice o serie de cărți, dintre care cele mai cunoscute sunt: „Arhipelagul Gulag”, „O zi din viața lui Ivan Denisovici” sau „Pavilionul canceroșilor”. „Pentru forța etică cu care a continuat tradițiile inalienabile ale literaturii rusești”, Soljenițîn a primit Premiul Nobel pentru Literatură în 1970. A fost expulzat din Uniunea Sovietică în 1974, dar s-a întors în Rusia în 1994, după prăbușirea regimului comunist.

Aleksandr Soljenițîn îți descrie binele prin prisma răului

Pe 9 februarie 1945, în Prusia Orientală căpitanul de artilerie Soljenițîn este arestat, interceptându-i-se corespondența cu un prieten. Anchetat la Lubianka și Butîrki, primește opt ani de lagăr de muncă (potrivit art. 58). Vremelnic, reușește să rămână lângă Moscova într-o șarașka, închisoare specială în care savanții arestați erau puși să facă cercetare în folosul Uniunii Sovietice. Din 1950, muncește în lagăre de reeducare din Karaganda. Soția (Natalia Reșetovskaia) divorțează. Este chinuit de o tumoare malignă. Tot în februarie, dar 1953 urmează o fixare în exil pe viață, în aulul Kok-Terek, regiunea Djambul, Kazahstan.

S-a stins din viață la 3 august 2008, în urma unei insuficiențe cardiace severe, la vârsta de 89 de ani. Serviciul funerar s-a ținut la mănăstirea Donskoi, Moscova, la 6 august 2008. Liderii politici ai Rusiei și ai lumii i-au adus un ultim omagiu în urma morții sale.