Ciorba de burtă este o mâncare tradițional turcească și are, evident, o mulțime de rețete, în funcție de zona geografică în care este preparată sau în funcție de… inventivitatea gospodinelor! Pentru că, în general, ciorba de burtă este cunoscută ca un fel de mâncare ce necesită mult timp pentru preparare, inventivitatea de care aminteam este binevenită atunci când este împărtășită pentru a fi cunoscută de cât mai multă lume.
Clasic, ca să spunem așa, ciorba de burtă „consumă” timp la curățarea și fierberea elementului principal, burta. Burta de vită. Sunt necesare mai multe „ape” de spălare și clătire, de fiecare dată se rade cu sare, apoi se pune într-un vas cu apă amestecată cu o lingură de bicarbonat de sodiu (încă unul beneficiu al bicarbonatului pe lângă cele 40 prezentate deja de FANATIK.RO!). După ce a fost limpezită bine, burta este pusă la fiert și asta durează până la 3 ore.
Cum poate fi redus timpul „procesului tehnologic” de preparare a ciorbei de burtă? O modalitate ar fi să cumpărați burta prefiartă și tăiată deja fâșii, fâșii (ca tăiețeii). În acest caz nu mia trebuie fiartă câteva ore, ci numai 10-15 minute. Economia de timp este semnificativă. Ingredientele pentru o ciorbă de burtă pe repede înainte – 4 porții! – sunt:
Ceapa, ardeiul, țelina și cubul de concentrat de vită se fierb timp de 15 minute în 1,5 l de apă. După acest sfert de oră legumeșe se scot din apă și se aruncă. Morcovii rași se călesc în uleiul bine încins într-o tigaie, se „sting” cu apa în care au fiert legumele, se pun înapoi în oală și se adaugă burta Se potrivește amestecul cu apă așa încât să nu fie nici prea gros, nici apă chiară și apoi se fierbe totul 10-15 minute. Se adaugă apoi usturoiul frecat „pastă”, se drege cu sare, piper și oțet după gust. Se amestecă gălbenușul cu smântâna într-un bol și se adaugă, încet, zeamă din oală, se amestecă în bol și se întoarce conținutul în oală. Amestecați bine și așezați-vă la masă, ciorba-i gata, numai bună de mâncat! Poftă bună!
Dacă, însă, nu vă este așa de foame și nu vă grăbiți să terminați gătitul ciorbei pe repede înainte, un adaos binevenit este un os mare de vită, cu măduvă. Pe care îl puneți în oala cu legume de la început, să fiarbă bine și cu legumele, și cu burta, timp de o jumătate de oră.
Cea mai bună ciorbă de burtă s-ar face, spun mulți „chefi”, sau, pe românește, bucătari, după o rețetă din cartea de bucate a regretatului „bucătar celebru”, de fapt, mai bine zis, „specialist în bucătăria românească” Radu Anton Roman. Ingredientele sunt următoarele:
Se pun decuseară ciocănelele și picioarele sparte la fiert în 5 litri de apă, se spumează și abia după 3 ore de fiert se scot din oală și se dezosează, se scot și se pun deoparte zgârciurile.
Se spală bine burta, se taie în bucăți mari, se curăță pielița zbârcită și se aruncă grăsimea. Se freacă apăsat cu mălai și cu oțet și se lasă până a doua zi dimineață în apă rece amestacată cu o linguriță de bicarbonat de sodiu, pentru a-i scoate acidul din musculatură.
A doua zi dimineață se completează apa în care au fiert oasele la 5 litri și se pune burta la fiert în ea timp de 3 ore. Apoi se scoate burta și se taie tăieței de 1 cm lățime și 3 cm lungime. Se toacă zarzavatul pentru supă și se pune iar totul la fiert – burta, zgârciurile de la ciocănele, zarzavatul și oțetul timp de încă o oră.
Se lasă apa să scadă vreo 3 litri din cei 5 pentru că ciorba trebuie să fie groasă. Se zdrobește usturoiul, se freacă apoi cu o lingură de sare, cu gălbenușurile, cu smântâna și puțină zeamă răcită din ciorbă. Se drege ciorba cu acest amestec, se pipereaza după gust și se pune leușteanul. Se mănâncă fierbinte, condimentată după gust cu cu mujdei, oțet, smântână și ardei iute. Nu-i așa că vi s-a făcut poftă de o ciorbă de burtă?!
„E ceva ciudat cu ciorba asta subtilă, care vorbește cam mult despre noi: pute, dar e gustoasă dacă ajungi să te obișnuiești cu ea. Face rău, e grea, îngrașă, dar prea e bună și nu ne-o putem refuza. Vine de la turci, dar se preface că e de-a noastră. E vulgară, e din chestii pe care alții le aruncă scârbiți, dar noi o mâncăm toți, mai ales elita! E deopotrivă acră și dulce, picantă și catifelată, grasă și totuși delicată, eclectică și simplă în același timp” – Radu Anton Roman