Ce a spus Iisus înainte să moară pe cruce. Ce semnifică vorbele Mântuitorului

Paștele este cea mai veche și importantă sărbătoare a creștinătății, ce a adus poporului viața veșnică, speranță și mântuire prin sacrificiul lui Iisus Hristos. Vinerea Mare ori Vinerea Paștilor este cea mai neagră zi din Săptămâna Patilor, dat fiind că este ziua în care Hristos s-a jertfit pentru omenire.

Ce a spus Iisus înainte să moară pe cruce

„Iar dacă S-a născut Isus în Betleemul Iudeii, în zilele lui Irod regele, iată magii de la Răsărit au venit în Ierusalim […] Și intrând în casă, au văzut pe Prunc împreună cu Maria, mama Lui, și căzând la pământ, s-au închinat Lui; și deschizând vistieriile lor, I-au adus Lui daruri: aur, tămâie și smirnă”, (Metei 2:2, Mate 2:1). De la numele creatorului și până la tot ce a atins ori ce a lăsat datină în lume, totul are o semnificație și o încărcătură aparte.

Ziua crucificării a început de la multă ură adunată și strigăte. Preoții iudeei de la acea vreme, sub conducerea marelui Caiafa, preot pus în funcție de către administrația romană, i-au cerut lui Pilat din Pont să-l judece. Pilat, deși a susținut că nu îl găsește vinovat de conspirație împotriva Romei, a acceptat execuția acestuia la cererea mulțimii instigate de către preoți. Hulit, biciut și însetat, condamnat la moarte pentru iubirea față de oameni, viață și credință, Iisus a mai avut putere să rostească câteva cuvinte înainte de moarte.

„Părinte, iartă-le lor, că nu știu ce fac”

Prin această, Domnul a arătat milă față de ucigașii arătându-le că iertarea este secretul bunătății. O altă semnificație este aceea că ucigașii se omoară, de fapt, pe sine, în locul Lui, în vreme ce pe drept îl proslăvesc.

”Adevărat zic ție: astăzi vei fi cu Mine în Rai!”

Vorbele au fost adresate tâlharului care s-a pocăit pe Cruce. Mângăietor pentru păcătoșii care se pocăiesc chiar și în ultima clipă, Domnul și-a exercitat misiunea, de a mântui, până la ultima suflare.

”Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?”

Aceste cuvinte spune de Iisus când puterile s-au dus, arată neputința firii omenești, în fața suferințelor teribile.