Calendar ortodox, 1 septembrie: începutul Indictului. Ce înseamnă asta

Ziua de 1 septembrie are o importanță majoră pentru toți credincioșii, întrucât marchează începutul Indictului, adică noul an bisericesc. Tot atunci, se săvârșește pomenirea părintelui Meletie cel Nou, născut în Capadocia, în anul 1035.

Calendar ortodox pentru ziua de 1 septembrie. Debutul noului an bisericesc

„Trebuie să ştim că Biserica lui Dumnezeu prăznuieşte Indictul („Indiction” la români însemnă: poruncă şi arătare), luând obicei de la cei batrâni; că era obicei, la români, să se facă începătură anului de la acest Indiction, adică la 1 septembrie.

Şi pentru că în această zi a intrat Domnul nostru Iisus Hristos în Sinagoga iudeilor, şi dându-I-se cartea lui Isaia proorocul, şi deschizând-o a aflat locul unde era scris: „Duhul Domnului peste Mine, pentru care M-a uns a binevesti săracilor, a vindeca pe cei zdrobiti la inimă, a propovădui robilor slobozenie şi orbilor vedere. A slobozi pe cei sfărâmaţi întru usurare, a propovădui anul Domnului cel primit” (Luca 4, 16-22 dupa Isaia 61, 1-2). Apoi dând cartea slugii şi sezând a zis: „Că astăzi s-a plinit Scriptura aceasta în urechile voastre”. Cât s-au şi mirat popoarele de cuvintele darului ce ieşeau din gura Lui”, se arată în calendarul creștin-ortodox.

Pomenirea părintelui Meletie cel Nou

Tot în prima zi de toamnă, credincioșii îl pomenesc pe Meletie cel Nou, părintele născut în Asia Mică, în anul 1035. Conform calendarului ortodox, acesta și-a dedicat întreaga viață credinței lui Dumnezeu, propovăduind cuvântul Domnului, în ciuda chinurilor la care a fost supus.

„Devenit monah la Constantinopol, el a plecat în plerinaj la Ierusalim, pe atunci ocupat de turci. De acolo a vizitat Roma, unde s-a închinat la mormântul Sfinţilor Apostoli, iar apoi s-a instalat în Grecia, la mânăstirea de pe muntele Miopolis, în vremea domniei împăratului bizantin Alexis Comnenul (1081-1118). Aici a făcut dovada de o ascultare şi de o smerenie exemplare în viaţa comunitară, şi de un zel arzător în lungile privegheri pe care le făcea în fiecare noapte în chilia sa, nedând nicidecum odihnă pleoapelor sale pâna ce nu uda patul sau cu lacrimi (cf. Ps. 131).

O asemenea purtare dădătoare de sfinţenie i-a atras desigur ura diavolului, care l-a supus la îngrozitoare ispite şi boli. Dar, încă o dată, Meletie s-a arătat biruitor prin răbdare, şi astfel Dumnezeu i-a dăruit mulţime de harisme – a profeţiei, a inainte-vederii, a discernământului, a vindecării bolilor -, pe care sfântul le-a utilizat spre folosul şi mântuirea ucenicilor săi. A adormit în pace, şi sufletul lui s-a alipit cetelor îngeresti, la 1 septembrie 1105”.