A murit muzicianul Lică Dolga, cel care a scris versurile imnului Revoluției de la Timișoara. A fost răpus de o boală dură

Este din nou doliu în muzica românească, după trecerea în neființă a veteranului muzician Lică Dolga, cel de al cărui nume se leagă multe dintre melodiile de succes ale blues-ului românesc. De altfel, artistul este unul din cei care au compus melodia „Timișoara”, cunoscută drept Imnul Revoluției din 1989 și al celor care au ieșit în stradă în Timișoara.

A murit muzicianul Lică Dolga, cel care a avut o carieră impresionantă în rock-ul românesc

Lică Dolga a trecut în neființă miercuri, 21 august, la 64 de ani. El a fost răpus de o boală necruțătoare, un cancer pancreativ. El a avut în spate o carieră de aproape cinci decenii în care a creat muzică și a fost toboșar în mai multe formații importante, prin care amintim Amicii, Bega Blues Band sau ProMusica.

El a mai activat în paralel și la Teatrul Național din Timșoara, unde s-a numărat printre compozitorii muzicali ai instituției. Printre festivalurile rock, blues și jazz la care a cântat Lică Dolga în ultimii ani, se numără: Tim-Rock-Festival, Rock Festival Cracovia, Sibiu Jazz Festival, Sibiu Jazz Festival, Gala de Jazz-Blues Kamo, Bluzău, Jimbo-Blues, Garâna Jazz Festival, Gastro-Blues Festival din Ungaria, Jazz Festival Novi Sad, Blues Festival Pancevo, din Serbia, Blagoievgrad Blues Jazz Festival din Bulgaria ori Brussels Jazz Weekend din Belgia.

Lică Dolga, unul dintre cei care au scris imnul Revoluției timișorene din 1989

Lică Dolga va fi înmormântat vineri, la Cimitirul Cosminului. Cei care vor să îi aducă un ultim omagiu sunt așteptați la Casa Funerară „Funeralia”, din Timișoara, de pe adresa Bulevardul Liviu Rebreanu, nr. 98.

Versurile melodiei „Timișoara”, scrise și de Lică Dolga:

„La 16 decembrie, după calendare
Era preziua sfinților strămoși
Care strigau din neuitare, să nu lăsăm urmașilor
Povara să facă, s-audă și să tacă.
La 17 decembrie, Duminică Mare
Cu ce durere ne-nvață să fim
Să fim și toți și fiecare, să dăruim copiilor
Speranța, vorbirea, privirea și lumina.

Timișoara, Timișoara, Timișoara
Timișoara, Timișoara, Timișoara
Timișoara, Timișoara, Timișoara

La Timișoara au coborât în stradă
Frica, deznădejdea și speranța
Speranța cea din urmă – libertatea
Noi nu plecăm, noi vrem să fim
Nu suntem lași, nu suntem hoți
Chiar dacă ne-mpușcați pe toți
Noi nu plecăm, noi nu murim

Timișoara, Timișoara, Timișoara
Timișoara, Timișoara, Timișoara
Timișoara, Timișoara, Timișoara”