10 lucruri pe care nu le ştiai despre Premiile Oscar

Gala Premiilor Oscar, ajunsă la cea de-a 88 a ediţie, este transmisă în direct de la Los Angeles, pe 28 februarie. Sosirea vedetelor pe covorul roşu, predicţiile specialiştilor şi Gala prezentată de Chris Rock sînt, LIVE, pe Digi24 şi Digi Film, de la ora 01:20 noaptea şi pînă în jurul orei 6 dimineaţa, ora României.

Chiar de la prima ediţie, care a avut loc în 1929, Galele Premiilor Academiei Americane de Film au oferit momente memorabile. Iată o colecţie de recorduri interesante, prevederi ciudate din regulamentul competiţiei şi întâmplări amuzante care s-au petrecut de-a lungul timpului.

1. A concurat cu un câine. Primul câştigător al unui Premiu Oscar din istorie este şi cel mai controversat învingător. Emil Jannings a triumfat la singura ediţie în care s-au admis candidaturi pentru mai multe roluri. Unul dintre cele două filme pentru care Jannings a fost nominalizat nu mai există, toate copiile fiind distruse. Principalul lui contracandidat şi, conform autoarei unei cărţi biografice, adevăratul câştigător a fost Rin Tin Tin, un ciobănesc german, dar membrii Academiei s-au temut să nu cadă în ridicol acordând Oscarul unui câine. Câţiva ani mai târziu, Jannings a jucat în câteva filme de propagandă nazistă, iar Goebbels l-a decorat.

2. Gata să se premieze singură. La cea de-a patra ediţie, actriţa Norma Shearer a fost şi cea care a citit nominalizările la categoria rol principal feminin, şi nominalizată. Nu a câştigat, dar dacă s-ar fi întâmplat, s-ar fi anunţat singură drept învingătoare. De atunci, s-a evitat această situaţie.

3. Egalitate la băieţi. Prima situaţie de balotaj la actori s-a înregistrat la ediţia a cincea, când Wallace Beery şi Fredric March au fost declaraţi învingători ex-aequo, deşi primul avea cu un vot mai puţin; aşa erau însă regulile pe atunci.

4. Absenteism. Ediţia din 1938 a fost amânată din cauza ploilor masive, cu o săptămână. La „rejucare” nu s-a prezentat aproape nimeni, nici măcar prezentatorul: se îmbolnăvise. L-au înlocuit în ultimul moment cu un comediant, Bob „Bazooka” Burns.

5. Un dolar bucata. Până în acest an s-au acordat, în total, 2.701 de statuete, dar cei mai mulţi câştigători nu au drepturi depline asupra trofeelor. Când le sunt înmânate, ei trebuie să semneze un acord prin care declară că, dacă intenţionează să le vândă, Academia are prioritate şi le poate cumpăra cu un dolar bucata. Dacă refuză, nu pot păstra trofeul. Regula funcţionează din 1950, deci din când în când mai apar pe piaţă statuete oferite ca premii înaintea acelui an. Spielberg a cumpărat-o în 2002 pe cea primită de Bette Davis pentru rolul din „Dangerous” (1935), pentru 578.000 dolari, apoi a donat-o Academiei. Michael Jackson a plătit în 1999 peste un milion de dolari pentru statueta lui David O. Selznick.

6. Egalitate la fete. La actriţe, s-a ajuns prima oară la balotaj în 1969, când a fost desfiinţată regula care stipula că un membru al Academiei nu poate vota decât după ce au trecut mai bine de doi ani de la apariţia sa în primul film. De acest lucru a profitat Barbra Streisand, care debutase în 1968, cu „Funny Girl”. A fost nominalizată pentru rol şi a ajuns la egalitate perfectă cu Katharine Hepburn, ambele fiind declarate câştigătoare. Dacă regula n-ar fi fost desfiinţată tocmai atunci, – presupunând că Barbra a votat pentru sine – , Hepburn ar fi fost unica învingătoare.

7. Povestea lui Chaplin. Pentru ca un film să poate fi nominalizat, trebuie, printre altele, să dureze peste 40 de minute şi să fi rulat în săli cu acces plătit din Los Angeles cel puţin 7 zile. Din cauza neîndeplinirii acestui ultim criteriu, în 1952, filmul lui Chaplin „Luminile rampei” nu a putut fi nominalizat. Chaplin era în turneu de promovare în Marea Britanie, iar permisul de reintrare în Statele Unite nu i-a fost reînnoit, fiind suspectat de legături cu partidul comunist. În zona LA s-au organizat manifestaţii împotriva artistului şi filmul n-a mai rulat. Douăzeci de ani mai târziu, pelicula a fost difuzată în Los Angeles şi Chaplin a luat Premiul Oscar pentru coloana sonoră, de altfel singurul din întreaga sa carieră.

8. Ghinionistul suprem. Nici Chaplin, nici Peter O’Toole (8 nominalizări, doar un Premiu Oscar pentru întreaga carieră, în 2003) nu sunt totuşi cei mai ghinionişti artişti de la Hollywood. Cel mai mare perdant din istoria Premiilor Oscar este Kevin O’Connell, un inginer de sunet. El a primit 20 de nominalizări, pentru filme ca „Terms of Endearment”, „Dune”, „Top Gun”, „A Few Good Men”, „Con Air”, „The Mask of Zorro” sau „Apocalypto”, dar nu a câştigat niciodată trofeul.

9. Vorbăreţi şi taciturni. Recordul de limbuţie într-un discurs de mulţumire îl deţine actriţa Greer Garson, care a vorbit aproape 6 minute, în 1943. A adus mulţumiri nesfârşite, şi-a povestit viaţa, a citat cuvintele unui personaj din „Alice în Ţara Minunilor”. Printre taciturni se numără Joe Pesci, William Holden şi Alfred Hitchcock, dar esenţa comunicării a fost atinsă în 1963 de către Patty Duke, care a interpretat rolul unei fete surde şi oarbe în filmul „The Miracle Worker”. A spus doar: „Thank you”. După ce, în 2002, festivitatea a durat 4 ore şi 23 de minute, a fost introdusă „regula celor 45 de secunde” de discurs, după care „intră” orchestra.

10. Cea mai nominalizată. Niciun actor sau actriţă n-a primit atâtea nominalizări precum Meryl Streep. Începând din 1979, de la „The Deer Hunter”, ea a primit 19 nominalizări (a câştigat de trei ori). Următorii clasaţi în acest top sunt Jack Nicholson şi Katharine Hepburn (cu câte 12).

Sursă: www.romanialibera.ro