Conform calendarului creștin ortodox, pe 4 februarie are loc pomenirea sfântului preacuviosului părintelui nostru Gherasim, cel de la Iordan. Se spune că acesta încă de mic a înbrăcat haina monahală și a mers în Tebaida pentru a purta cuvântul Domnului. Gherasim era o fire atât de blândă și de înțeleaptă încât s-a apropiat atât de mult de Dumnezeu, încât i se supuneau lui şi fiarele cele sălbatice.
Mai mult, se spune că acesta a avut ca ucenic un leu. „Astfel, el avea pe lângă sine un leu care îi slujea şi care pe lângă toate celelalte slujbe pe care i le făcea, mai făcea şi pe aceea că ducea la păscut şi aducea înapoi catârul care îi căra sfântului apă. Odată, pe când leul dormea, nişte călători care treceau pe acolo cu cămilele lor, văzând catârul păscând singur, l-au luat şi l-au legat de cămilele lor, pornind mai departe. Spre seară, monahul ce-şi făcea ucenicia pe lângă sfântul Gherasim, văzând că leul vine singur, s-a mâhnit, socotind că leul a mâncat catârul. Şi ducându-se a spus acest lucru sfântului. Iar sfântul Gherasim a poruncit ca mai departe leul să îndeplinească şi slujba catârului.”, este una din poveștile în care se arată cât de apropiat era Gherasim de la Iordan față de viețuitoarele care îl înconjurau.
Calendar ortodox 4 februarie: Gherasim, cel de la Iordan, dar și pomenirea sfinţilor mucenici Pavel şi Iuliana, sora lui
Gherasim, cel de la Iordan este prăznuit în a patra zi a lunii în calendarul creștin ortodox. Tot pe 4 februarie pomenirea sfinţilor mucenici: Codrat, Acaciu şi Stratonic, cei ce au fost mai înainte chinuitori ai sfinţilor mucenici Pavel şi Iuliana şi care de sabie s-au săvârşit. Conform calendarului creștin ortodox tot în această zi are loc pomenirea sfântului Grigore episcopul Asului din Anatolia, care a trăit la anul 1150 şi care în pace s-a săvârşit.
Calendarul creștin ortodox povestește cât de apropiat era Gherasim, cel de la Iordan față de viețuitoarele sale. „După ce sfântul Gherasim s-a săvârşit din viaţă, leul a venit din nou să-şi primească binecuvântarea. Dar, negăsind pe sfânt şi aflând de la ucenicul acestuia despre sfârşitul lui şi fiind dus la mormântul sfântului, mai întâi a scos aici nişte mugete uşoare, dar în cele din urmă răcnind cu multă putere, şi-a dat duhul. Astfel măreşte Dumnezeu pe cei ce-L slăvesc pe Dânsul, încât face ca şi fiarele să li se supună celor ce păstrează neîntinat chipul şi asemănarea Sa.”, se arată în tradiția ortodoxă.