30 de proverbe românești cu o puternică însemnătate și astăzi

Proverbele românești vin din negura timpului și nu au un autor anume. Poporul român, care s-a născut poet, după cum spunea poetul Vasile Alecsandri, este autorul proverbelor. Acestea vin din experiențele trăite de românii din toate timpurile și, culmea, sunt încă actuale și chiar folosite și în zilele noastre.

Iordache Golescu este primul care a cules o mare parte dintre proverbele românești din sate, din folcor, în anii 1800. Vorbele pline de înțelepciune transmise de multe ori prin viu grai de sute și sute de ani sunt valabile şi folosite şi astăzi.

Proverbele românești valabile și astăzi

Etnologii şi sociologii spun că proverbele nu reflectă doar realitatea românească, ci serveau în urmă cu sute de ani şi drept reguli de conduită. ”Ca parte a culturii populare tradiţionale, proverbele plăsmuiesc metaforic şi concis experienţa umană, constituind o parte semnificativă a reprezentărilor sociale. Ele au fost un mijoc de expresie a oamenilor din popor, dar mai sunt şi în zilele noastre, chiar dacă sub o formă mai redusă sau mai adaptată contextelor şi cerinţelor mediatice, un mijloc de comunicare deseori utilizat. Specifice culturii orale, proverbele au constituit obiectul celor mai vechi colecţii de folclor”, spunea etnologul Ion Cuceu, în dictionarul de proverbe româneşti lansat în anul 2006.

• Gura omului numai pământul o astupă – Golescu spune doar moartea îl oprește pe român să mai bârfească.
• Cu o lingură de miere prinzi mai multe muşte decât cu 20 de butoaie de oţet – proverbul face referire la eficienţa calmului în ducerea la bun sfârşit a anumitor sarcini.
• Ziua bună de dimineaţă se vede – acest proverb sugerează faptul că răutatea şi bunătatea sunt vizibile de departe, precum soarele dimineaţa
• A căzut din lac în puţ – este una dintre cele mai întâlnite proverbe româneşti în vorbirea curentă. Golescu dezvăluie că asta se spune despre cei care încercând să scape de un necaz, au dat de altele mai mari

”Am ac şi aţă de cojocul tău”

1. O mână spală pe alta şi amândouă obrazul – este de fapt un ”apel” la ajutorul reciproc
2. Unde e o mortăciune, acolo câinii se adună, alături de proverbul Unde e stârvul, acolo şi vulturii vin să surprindă lăcomia oamenilor
3. Între ciocan şi nicovală – este un proverb foarte utilizat și în ziua de astăzi şi descrie situaţiile fără scăpare, în care ne regăsim de multe ori

• În buze miere şi în inimă fiere şi vulpea îşi schimbă părul, dar năravul ba –proverbul vorbește despre făţărnicia oamenilor
• Corb la corb nu scoate ochii – îi descrie, potrivit lui Iordache Golescu, pe cei care îi protejează pe cei asemeni lor.
• Am ac şi aţă de cojocul tău – fiecare este răsplătit după cum merită
• A căra apă cu ciurul – A face un lucru inutil

”Are balta pește”

• A da bir cu fugiții – A pleca în mod rușinos
• A da ortul popii – A muri
• A da portocale la porci – a risipi fără rost
• A da una „în numele Tatălui” – A lovi cu putere
• A da-o în bară – a intra într-o încurcătură
• A despica firul în patru – A analiza, exagerând, un lucru
• A duce cu preșul – A păcăli
• Apa trece, pietrele rămân – Necazurile trec și totul rămâne ca-nainte
• Are balta pește – Cineva care este îndestulat
• Brânză bună în burduf de câine – Un om inteligent, dar care nu-și face cinste
• Dragoste cu pacoste – Din prea mulă iubire se întâmplă lucruri neplăcute

”Îți tai craca de sub tine”

• După mine – potopul – Nu-mi pasă de ceilalți
• E gură căscată / E zăpăuc  – E cu capul în nori
• E rău cu rău, dar mai rău e fără rău – Prea mult bine te face neom
• Ești cam „Lasă-mă să te las” – Leneș, inactiv
• E un om dintr-o bucată – Pe care te poți bizui
• Îi dai cuiva „mură în gură” – Totul de-a gata
• Îți tai craca de sub tine – despre acțiuni riscante
• Năravul din fire, n-are lecuire – Obiceiul rău se schimbă greu