Zina Dumitrescu, poveste neștiută despre ea și Elena Ceaușescu
Mama Zina, așa cum este cunoscută în lumea publică din România, a dezvăluit o poveste uimitoare dintre aceasta și Elena Ceaușescu. Zina Dumitrescu are 82 de ani și își petrece ultimii ani de viață într-un azil de bătrâni din apropierea Capitalei. Cunoscuta creatoare de modă a povestit recent o întâmplare necunoscută dintre aceasta și soția lui Nicolae Ceaușescu.
Zina, la doar 30 de ani, a reușit să fie în fruntea Casei de modă Venus. Anii ce aveau să vină i-au adus extrem de multe manechine care au ajuns cunoscute și datorită sfaturilor sale precum: Janine, Romaniţa Iovan, Bianca Brad, Dana Săvuică, Melek Amet, Cătălin Botezatu ori Liviu Ionescu. Aceasta a vorbit recent despre mometul în care a refuzat-o pe Elena Ceaușescu. De asemenea, Zina Dumitrescu a susținut că soția liderului comunist nu era o persoană plăcută, acesta fiind motivul pentru care nu a acceptat propunerea.
”Am rămas foarte impresionată pentru că nu am văzut în viaţa mea o femeie care să aibă de la nas trei rânduri de riduri foarte adânci. (…)Elena Ceauşescu a vrut la un moment dat să o îmbrac. Întotdeuna de ziua ei, pe 6 ianuarie, fiecare sector îi făcea cadou câte o rochie. Mereu când primea cadouri, ei îi plăceu cele de la sectorul 3, unde este Venusul. Noi aveam o brodeză extraordinară, Mia Nicolae, care făcea broderii de mână cu perle şi mărgele de puteai compara rochiile cu cele de la Christian Dior. De look-ul Elenei Ceauşescu se ocupa Piţi Vasiliu, care pe timpuri a avut una dintre cele mai faimoase case de modă din Bucureşti, în perioada în care Bucureştiul era comparat cu Micul Paris. Ea nu avea haine urâte pe ea, dar nu ştia săă le poarte, le pura îngrozitor, stătea îngrozitor şi nu ştia să mergă, dar hainele erau de foarte bună calitate şi bine făcute”, a declarat sursa citată.
”De coafat se coafa de cele mai multe ori la cel mai mare salon din Paris. Era preocupată de modă, dar atât o ducea minte, în rest nimeni nu avea voie să arate mai bine decât ea. Am avut ocazia să vorbesc cu ea la două întâlniri oficiale, şi o pot caracteriza ca pe o persoană acră. Mă uitam şi pe podium când venea la prezentările noastre, ea ne privea aşa cu o figuă a dracului, îi simţeam din priviri răutatea şi invidia. n momentul în care Piţi Vasiliu s-a îmbolnăvit, m-am trezit într-o bună zi la uşă cu un colonel pe care l-am întâlnit atunci şi l-am mai întâlnit după Revoluţie, pe trotuar în faţa Casei de modă, m-a salutat reverenţios şi mi-a spus că vrea să-mi mulţumească.
El venise atunci la mine şi m-a întrebat dacă nu vreau să lucrez pentru Elena Ceauşescu, şi m-am uitat la el şi l-am întrebat: „Dom’le nu ai familie, nu ai copii? Ţii la familia dumitale? Atunci cum vrei să mă recomanzi pe mine? Eu sunt nebună! Eu în primul rând nu sunt membră de partid, apoi eu o să mă duc la ea să-i spun să nu-şi mai ţină mâinile aşa că nu-i zboară, îi spun să-şi tundă cocul ăla de cuib de cuci din cap, să-şi facă o mulţime de chestii. Şi ştiu că nu-i voie, ori dumneata îţi asumi răspunderea, că dumneata mă recomanzi. Spune-i că am o origine năsănătoasă şi nu sunt demnă să fiu în preajma ei.”