În prima vineri de după Paști, numită și Vinerea Luminată, creștinii serbează Izvorul Tămăduirii. În această zi, oamenii cinstesc un paznic împărătesc închinat Maicii Domnului. Din bătrâni e lăsat că sărbătoarea este norocoasă și spornică pentru săpătorii de fântâni, căci numai în această zi apele sunt mai zgomotoase și zbuciumate, astfel că zgomotul apei îi ajută pe fântănari să găsească repede o sursă de apă în grădina casei ori în zone de deal și câmpie.
Izvorul Tămăduirii este o sărbătoare care are o istorie veche de 1500 de ani și evocă un miracol ce datează din secolul al V-lea, de pe vremea evlaviosului Leon cel Mare. În unele zone ale țării, când se celebrează Izvorul Tămăduirii, se mai practică ”Jurământul juvenil”. Este vorba despre o ceremonie care se face în fiecare an în ziua praznicului Izvorului Tămăduirii între tineri cu vârste cuprise între 9 și 14 ani, pe criterii de afinitate sufletească ori prietenie.
Ei trebuie să împlinească mai multe rituale, fiind nevoiți să-și jure loialitatea și să facă schimb de lucruri de valoare sentimentală. De când e lumea, mai există o tradiție, care se numește înfrățitul, un legământ între băieți sau un legământ între fete care are drept scop ajutorul reciproc între persoanele care au împlinit ritualul.
De altfel, și persoanele mature împlinesc acest legământ, după care se strigă între ei numai surate, fârtați, verișoare și veri și se comportă ca și cum ar fi rude de sânge. Scopul legământului este de a fi paznic pânî la moarte celui cu care te-ai legat.
Ca de fiecare sărbătoare religioasă, la biserică au loc slujbe. În toate lăcașurile de cult, la praznicul închinat Izvorului Tămăduirii se săvârșesc slujbe de sfințire a apei care se numește Agheasma Mică. După slujbă, trimișii lui Dumnezeu pe pământ îi stropesc pe enoriași cu apă binecuvântată și cântă în cor: „Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvântează moştenirea Ta, biruinţa binecredincioşilor creştini asupra celui potrivnic dăruieşte, şi cu crucea Ta, păzeşte pe poporul Tău”.