Incredibilul Tibi Uşeriu a făcut pace cu trecutul infracţional. Cum „a întors foaia” vieţii

Este admirat de o lume întreagă pentru performanţa şi anduranţa sa în cea mai dificilă cursă imaginabilă pentru un om, dar povestea lui Tibi Uşeriu are două capitol mari şi foarte deosebite. Cândva, cel care astăzi este un model a fost un infractor. De calibru.

 

Dezvăluirile despre drumul său în viaţă, de la evadarea din două închisori şi felul în care a fost vânat de Interpol şi până la sportivul de anduranţă care este astăzi au fost făcute chiar de Tiberiu Uşeriu, într-o carte pe care a lansat-o în urmă cu an. El spune că a scris această carte pentru a se împăca cu propriul trecut.

 

În „27 de paşi”, acesta îşi povesteşte trecutul mult mai puţin glorios, în care a primit o condamnare la 23 ani de închisoare, pentru jafuri armate comise în Germania şi Austria şi tentativă de omor, şi în care a fost gardă de corp a unui interlop care avea legături cu mafia sârbească. A primit o condamnare de 13 ani în Germania şi una de aproape zece ani în Austria, dar, în urma unei decizii europene, cele două au fost cumulate şi i s-a impus să ispăşească pedeapsa cea mai grea, de 13 ani. A ieşit din închisoare după zece ani şi totul s-a schimbat. 

 

Tiberiu Uşeriu are acum 44 de ani şi toate acestea s-au întâmplat cu două decenii în urmă. Dar Tibi Uşeriu nu a uitat. Dovadă stă nu doar titlul cărţii, dat de dimensiunea curţii în care fostul deţinut avea voie să se plimbe, după ce în primii ani petrecuţi în spatele gratiilor a fost ţinut la izolare, ci şi de felul în care „a schimbat foaia” cu propria viaţă.

Fratele său, Alin Uhlmann Uşeriu, conduce Asociaţia Tăşuleasa Social din Bistriţa, unde ex-deţinutul cu numărul 2800 a primit şansa la o nouă viaţă, prin implicarea în proiecte de mediu şi sociale.

 

„Pur şi simplu am vrut să ne punem în faţa dumneavoastră, cu Tibi în frunte, fără să avem pretenţia că l-am salvat. Am vrut să fim acolo şi să dăm lumii posibilitatea să dezbată. Gândiţi-vă câţi oameni ies, în România, în fiecare zi din închisoare, cu sau fără ordonanţe, şi nu au un loc de reabilitare. Noi nu avem în România un loc de reabilitare. Gândiţi-vă câţi oameni nu au un loc unde să sune şi să fie nişte psihologi, care să-i îndrume când sunt anumite lucruri. Eu cred că fiecare dintre noi trebuie să intre în această dezbatere şi să spună în primul rând câte schelete am eu în dulap, cum gândesc eu în fiecare zi, câtă mocirlă arunc eu în cineva înainte de a merge la culcare şi apoi ce aş putea eu să fac ca aceste lucruri să se schimbe”, declara Alin Uhlmann Uşeriu, anul trecut, la evenimentul de lansare a cărţii.

 

Tibi Uşeriu a recunoscut că Tăşuleasa a reprezentat salvarea lui. „În primul rând, am scris această carte pentru a mă împăca eu cu trecutul meu şi de a putea să merg mai departe, pentru a-mi asuma trecutul şi ceea ce am făcut în trecut. Pot să spun că sunt foarte mândru de ceea ce sunt astăzi şi am învăţat foarte mult din trecutul meu. Cu siguranţă în urmă cu 20 de ani, când s-au întâmplat faptele mele, cred că nici măcar nu ştiam ce înseamnă să fii mândru”, a mărturisit Tibi Uşeriu.

Un alt motiv pentru acest proiect editorial a fost faptul că în Bistriţa se vorbea tot mai intens în ultimul an despre trecutul său, astfel că a ales să spună tuturor, nu doar prietenilor şi cunoscuţilor, despre experienţele prin care a trecut, ceea ce, afirmă Tibi Uşeriu, a dus la creşterea numărului fanilor, nu la o descreştere. „Mi-am ispăşit pedeapsa. Am început la 22 de ani să comit jafuri armate şi am fost prins la 25. Am fost condamnat, pentru jafurile pe care le-am făcut, la 23 de ani de închisoare. Eram căutat, am fost prins de două ori, am evadat în 2006 şi 2008 şi la un moment dat, din cei 23 de ani (am primit 13 ani în Germania şi nouă ani şi în Austria şi trebuia să fac amândouă pedepsele), în 2006 comunitatea europeană a cumulat aceste pedepse şi a trebuit să fac cea mai mare pedeapsă. Am executat cei 13 ani însă şi din aceştia am făcut două treimi… Când am plecat anul trecut (în 2016 – n.r.) la maraton, am avut nevoie de un cazier judiciar din România şi unul internaţional şi mi-au fost eliberate amândouă în alb, pentru că am avut şi perioada de reabilitare. Sunt reabilitat din punct de vedere infracţional”, explica, anul trecut, Tibi Uşeriu.

 

Ultramaratonistul nu s-a ferit să admită că, în primii ani petrecuţi în spatele gratiilor nu se gândea decât la răzbunare şi la evadare, mai ales că reuşise anterior să evadeze de două ori, şi spera că va putea şi a treia oară, chiar dacă se afla într-o unitate de detenţie de maximă securitate. „Abia după patru ani au început să vină regretele adevărate”, mărturiseşte Uşeriu.

 

El a explicat că participă la Ultramaraton pentru a-şi demonstra sieşi că poate şi pentru a-i motiva pe alţii. „Când m-am întors de la Cercul Polar, am fost luat puţin prin surprindere, pentru că eu nu am plecat acolo ca să devin vedetă şi cred că nici de data asta (în 2017 – n.r.) nu am să plec acolo ca să mă întorc vedetă. Eu plec pentru ceea ce în primul rând vreau să îmi demonstrez mie, plec pentru a motiva tinerii cu care noi lucrăm la Tăşuleasa Social, plec pentru a motiva acele sute de alergători care au început să alerge de atunci şi care îmi dau cumva o motivaţie mie, că am putut să schimb, şi cred că unul dintre cele mai importante lucruri, şi o spun personal, dacă această carte schimbă o persoană, o singură persoană, cred că şi-a meritat tot efortul”, afirma atunci Tibi Uşeriu.

 

Bistriţeanul a câştigat, în 19 martie 2016, maratonul 6633 Ultra Arctic, după ce a parcurs, într-o săptămână, 566 kilometri pe un teren îngheţat, înfruntând temperaturi extreme. A urmat apoi ediţia din 2017, când a devenit primul sportiv care reuşea să câştige doi ani la rând Ultramaratonul Arctic. Iar acum, în 2018, Tibi Uşeriu scrie din nou istorie: a câştigat pentru a treia oară consecutiv Ultramaratonul Arctic.