Soţia i-a murit în braţe, la spital. Distrus de durere, bărbatul a băgat un plic în buzunarul doctorului care s-a ocupat de cazul ei. Ce se afla în plic te va cutremura

Ionuţ Cataramă   
în Monden
25/10/2017, 19:06
Soţia i-a murit în braţe, la spital. Distrus de durere, bărbatul a băgat un plic în buzunarul doctorului care s-a ocupat de cazul ei. Ce se afla în plic te va cutremura GALERIE FOTO

Un bărbat care şi-a pierdut soţia, internată într-un spital, i-a lăsat doctorului care s-a ocupat de cazul ei un bilet cu un mesaj tulburător.

 VEZI IMAGINILE IN GALERIE FOTO

Click pe meci în aplicaţia de mai jos pentru detaliile complete: echipe de start, comentariul live, statistici, clasament în timp real! Click pe MECIURILE ZILEI pentru a vedea toate jocurile de azi din Cupa Romaniei

Vrei să citești acasă, în siguranță, TAIFASURI, revista ta preferată? Abonează te ACUM doar la oficiile Poștei Române! Surprize + CD urile preferate doar pentru ABONAŢII TAIFASURI

Laura Levis a murit la 34 de ani după un atac de astm. Soţul femeii, Peter DeMarco, a simţit nevoia de a trimite o scrisoare cadrelor medicale care au îngrijit-o. Iată o parte din ceea ce le-a scris bărbatul în bilet:

 
     ”(…) Ştiu că o înveleaţi de fiecare dată, pentru că fie era răcoare în cameră, fie pentru că vă doreaţi să doarmă mai bine, dar era clar că ea nu-şi putea da seama. (…) Îmi aduc aminte cum aţi avut grijă de mine. Fără forţa voastă, ce mă făceam? Stăteam cu capul meu pe mâna ei. Vă vedeam, pe la spate, cum intraţi şi vă făceaţi treaba fără să ne deranjaţi o secundă, ca şi cum aţi fi fost invizibili… Cum să uit cum mă ajutaţi să stau cât mai aproape de ea, deşi ne separau un infinit de cabluri? De câte ori nu m-aţi întrebat dacă am nevoie de mâncare, de apă, de haine, de un duş? Credeţi că pot trece peste momentele când, în loc să plecaţi acasă, la copiii voştri, la soţii voştri, rămâneaţi cu mine pentru a ne uita, împreună, pe albumul cu fotografiile Laurei, un om pe care nu-l cunoscuserăţi? Când am avut nevoie de email, pentru o urgenţă, mi-aţi dau un calculator. A, sau atunci, în noaptea aia, când aţi închis ochii şi mi-aţi dat voi să aduc, în camera aia mică, 50 de persoane, de la rude până la elevii ei? Când mi-aţi permis să punem muzică, să dansăm, să ne aducem aminte ce fel de om a fost? Da, ultima noastră noapte, împreună… Ar fi fost posibilă fără voi?”.
Închide ×